Atunci cînd oamenii spun că "banul e ochiul dracului", ei nu se referă de obicei la banul propriu-zis ca la un ochi al diavolului. Ei au mai degrabă în minte, aşa cum avea Sfîntul Pavel - de la care vine de fapt acest citat - dragostea faţă de bani. Dar pot banii în sine să fie o problemă, fie că sîntem ori nu sîntem ahtiaţi după ei?

Karl Marx crede că da. În lucrarea sa de tinereţe Manuscrise economice şi filozofice, din 1844, rămasă nepublicată şi aproape necunoscută pînă la jumătatea secolului trecut, Marx descrie banii ca fiind un "agent universal de separaţie" din cauză că preschimbă caracteristicile umane în altceva. Marx observă că un om poate fi urît, dar că, dacă are bani, îşi poate cumpăra "cea mai frumoasă femeie". Fără bani, e de presupus că e nevoie să ai mai multe calităţi umane. Banii ne alienează - crede Marx - ne schimbă natura umană adevărată. Reputaţia lui Marx a fost compromisă, odată ce a devenit evident că s-a înşelat asupra efectelor unei revoluţii a muncitorilor care ar fi condus la o eră în care fiecare să se bucure de o viaţă mai bună. Ne putem aşadar considera îndreptăţiţi să nu credem nici cuvintele sale despre bani, ca fiind elemente ale unei ideologii eşuate. Dar cercetări întreprinse de Kathleen Vohs, Nicole Mead şi Miranda Goode, publicate în revista Science în anul 2006, sugerează că, cel puţin în acest punct, Marx a intuit ceva. Într-o serie de experimente, Vohs şi colegii ei au găsit căi prin care să afle ce e în mintea oamenilor în legătură cu banii, fără ca ei să fie întrebaţi despre asta în mod explicit. Cercetătorii au pus cîţiva subiecţi să rezolve probleme care implicau fraze în care apărea ideea de bani. Pentru un al doilea grup au plasat teancuri de bani de Monopoly în apropiere. Unui al treilea grup i-au fost puse pe ecranele calculatoarelor imagini cu diverse tipuri de bani. Pe de altă parte, unui grup separat d