Cînd ajungeţi la Paris, să nu pierdeţi ocazia de a vizita Musée de l’Orangerie. Clădirea, aflată în Jardin des Tuileries, la capătul dinspre Champs-Élysées, este uşor de reperat datorită siluetei de templu şi detaliilor clasicizant-eclectice. După cum semnalează şi numele, destinaţia iniţială, începînd din 1852, avea legătură cu horticultura, şi nicidecum cu arta. Destul de repede, totuşi, în zilele celei de-a Treia Republici, edificiul a fost reconvertit funcţional, devenind, pe rînd, depozit de materiale, sală de examene, han improvizat pentru soldaţi, cadru polivalent pentru manifestări sportive, muzicale şi patriotice sau decor ideal pentru expoziţii industriale, canine şi horticole. În 1921, trecînd în administraţia Şcolii de Arte Frumoase, devine finalmente muzeul pe care (aproape) îl ştim astăzi. Pe atunci, doar parterul cu nuferii lui Monet putea fi vizitat; după mai multe etape, între care şi o nefericită restaurare, construcţia a căpătat înfăţişarea actuală, rafinată arhitectural şi bine adaptată la exigenţele muzeului. Odată intrat aici, poţi opta pentru unul dintre cele două niveluri. Dacă alegi să cobori, găseşti, la subsol, colecţia Jean Walter şi Paul Guillaume; pe lîngă spaţiul destinat acesteia, mai există şi o încăpere pentru expoziţii temporare, o sală pedagogică şi una audio-vizuală. Se poate vizita şi aşa-numita „sală a interioarelor“, unde sînt reconstituite, atît la scara machetei, cît şi aievea, fragmente din realitatea şi amplasarea iniţială. Dacă, dimpotrivă, rămîi la parter, ai ocazia de a contempla un spectacol unic în muzeologie: opt panouri mari, special concepute pentru cele două săli ovale. Sînt ultimii nuferi pictaţi de Claude Monet. Colecţia Jean Walter şi Paul Guillaume este un ansamblu valoros şi prestigios de artă modernă franceză, cu o istorie spectaculoasă, un portret metaforic al lui Paul Guillaume însuşi, colecţionarul-