Va imaginati ca oamenii se pot calca in picioare pentru a avea privilegiul sa vina in Romania, de unde atatia romani nu stiu cum sa plece mai repede? Si totusi asa e, am vazut cu ochii mei in ultima luna la Chisinau si la Cernauti cozi furioase de oameni, batrani in soare la coada pentru tinerii lor, soti care nu reusesc sa obtina vize pentru nevestele lor, mame care si-au lasat copiii in strainatate si acum nu reusesc sa se inapoieze la ei, toti impingandu-se in cozi informe, primitive, unde adesea celor mai slabi li se face rau si vine Salvarea, sub privirile indiferente ale politiei locale. Viza pentru Romania a ajuns un lucru de pret.
Ca sa calatoresti in Romania, daca esti roman de peste hotare sau de fapt daca esti oricine care vrea sa vina la noi ai nevoie de invitatie autentificata la notar din partea unui rezident sau a unei institutii care se ofera sa-ti plateasca cheltuielile, bilet deja luat de transport, un pasaport valabil si o asigurare medicala. Daca esti rezident al Republicii Moldova, viza nu costa nimic. Daca locuiesti in Ucraina, si nu in judetele de langa frontiera, te costa 10 dolari. Totul pare simplu si usor de facut. Cu toate astea, o bariera veritabila s-a ridicat intre noi si oamenii care au ramas de partea cealalta a frontierei o data cu intrarea Romaniei in Europa. Sa explic de ce.
Categoria cea mai mare de oameni care au afinitati cu Romania nu sunt tinerii, ci oamenii cei mai in varsta. Cei care au supravietuit razboiului, deportarilor si Uniunii Sovietice au peste 70 de ani. In general au rude in Romania, pe cei din familia lor care au reusit sa plece la vreme. Dar acesti pensionari basarabeni sau ucraineni (daca traiesc in Bucovina, sau Bugeac, sau Transcarpatia) au fost cei mai loviti de tranzitia economica din aceste tari. Au pensii de sub 50 de dolari. Asta inseamna cu nu pot plati o pensie intreaga ca sa obt
