Fragmentele din cartea lui Marius Oprea continuă, în această săptămînă, cu momentul în care Traian Băsescu este numit în funcţia de şef al Agenţiei NAVROM de la Anvers – Belgia. Marius Oprea a arătat săptămîna trecută că între momentul numirii şi preluarea postului au fost cîteva luni în care nu ştim exact unde a lucrat Traian Băsescu. Cercetarea lui Marius Oprea se opreşte, în acest episod, la raportările pe care le făcea Traian Băsescu de la Anvers şi la modul în care a fost demis, în urma unei dispute cu Valentin Stan, căpitanul navei „Zimnicea“. În 24 mai 1989, Traian Băsescu este „scos pe uscat“ şi se întoarce în România. Cauzele înlăturării sale din funcţie le puteţi citi în acest episod. În 14 aprilie 1988, Traian Băsescu se afla la Anvers. Fără îndoială, fericit. Era departe de pericolul vieţii pe mare şi totodată aproape de ea, iar posibilităţile de a-şi consolida veniturile crescuseră. Pe lîngă salariul din ţară, primea, cum am văzut deja, o indemnizaţie în valută, iar la acestea se mai adăugau probabil alte sume, din „trucurile marinăreşti“ despre care el însuşi a recunoscut că nu-i erau străine. De pildă, o sursă de venituri ilicite pentru comandanţii de navă era, în acel timp, încărcarea deliberată a devizelor la lucrările de reparaţii ale acestora în diferite porturi, ca şi alimentarea lor cu carburanţi sau bunuri şi alimente necesare echipajului la preţuri mai mari în raport cu calitatea sau cantitatea furnizată, acolo unde era cazul aceste matrapazlîcuri făcîndu-se cu concursul complice al reprezentantului portuar al NAVROM, cu care, de altfel, erau împărţite frăţeşte atît diferenţele din facturi, cît şi comisioanele. Acum, Traian Băsescu era un asemenea reprezentant, în raport cu autorităţile şi serviciile portuare, pentru toate vasele româneşti care intrau şi ieşeau prin marele port Anvers, din Marea Nordului. După cum se va vedea, chiar sus