Plante supuse heliotropismului
În mai toate limbile pămîntului i se spune floarea-soarelui, o heliotropă nativă în America, din familia Asteraceae, pe numele ei ştiinţific Heliantus Annuus. Este cultivată în lanuri compacte, în condiţii favorabile, tulpina putînd atinge o înălţime de 3 metri, iar "pălăria", un diametru de 30 de centimetri.
Plante supuse heliotropismului
În mai toate limbile pămîntului i se spune floarea-soarelui, o heliotropă nativă în America, din familia Asteraceae, pe numele ei ştiinţific Heliantus Annuus. Este cultivată în lanuri compacte, în condiţii favorabile, tulpina putînd atinge o înălţime de 3 metri, iar "pălăria", un diametru de 30 de centimetri. Deşi este unanim percepută ca o singură floare, în realitate, are un cap compozit, care înglobează o multitudine de flori minuscule, aşezate pe un disc, în ordine spiralată ori concentrică. Mănunchiul de flori, atît de spectaculos în mişcarea diurnă ce urmăreşte trecerea soarelui de la răsărit către apus, poate avea culori de la galben intens la portocaliu sau maro. Şi încă o curiozitate: ceea ce toţi numim, în mod curent, "seminţe de floarea-soarelui" sînt, de fapt, micile şi gustoasele fructe ale plantei…
Cultivare şi utilizare Aşa cum am spus, planta este originară din America, studii recente relevînd faptul că ea a fost "domesticită" aproape simultan (desigur, la o anumită scară de timp…) în Mexic şi pe cursul mijlociu al Fluviului Mississippi. Este cert că mexicanii o cultivau încă cu 2.600 de ani înainte de Hristos. Multe civilizaţii indigene au folosit-o drept simbol în legătură cu anumite zeităţi, inclusiv aztecii şi incaşii.
Conchistadorii spanioli au adus pe continentul european reprezentări din aur ale florii şi chiar ale seminţelor, iar cultivarea plantei dincolo de ocean se pare că a fost întîrziată din motive… religioase, fa
