- Cultural - nr. 162 / 21 August, 2008 Prin operele sale inegalabile, I.L. Caragiale a trasat, cu luciditate si pasiune totodata, profilul neamului sau, percepandu-i atat calitatile, cat si, mai ales, defectele, inconsecventele, inadecvarile. Trancaneala fara rost, ipocrizia si coruptia, retorica fada a demagogiei politice, injustitia, lipsa de demnitate si de talent, formele fara fond si institutiile fara fundament, toate aceste vicii pe care I.L. Caragiale le regasea la contemporanii sai se intalnesc, cu unele modulari sau nuantari, si in zilele noastre, in parlament, pe strada, in gazete si studiouri de televiziune, uneori cu asupra de masura. Mostre ale acestei luciditati taioase ne ofera I.L. Caragiale in antologia Despre lume, arta si neamul romanesc (ingrijita de criticul Dan C. Mihailescu): "Noi, romanii, sintem o lume in care, daca nu se face ori nu se gindeste prea mult, ne putem mindri ca cel putin se discuta foarte mult"; "Elementele de succes: magulirea tuturor ideilor si formulelor populare, pe care oricine le aplauda automatic, sau prin imitatie, precum: tinerimea romana, economia romana, femeia romana, taranul roman, muncitorul roman, regatul roman scl., scl. _ in genere fraza goala, declamatia sarlataneasca, latratura patriotica, nationala, romana _ cu un cuvint, moftul..."; "M-am exilat si atita tot. Aerul aici imi prieste, sint multumit cu ai mei si nu am ce cauta acolo, unde lingusirea si hotia sint virtuti, iar munca si talentul vitii demne de compatimit"; "Multe am invatat de cind traiesc in mijlocul Europei civilizate _ unde e dreptate la tribunale fiindca este si pe strada _ si intre toate una mai ales, ca omul trebuie sa spuna europeneste, nu greco-tiganeste, ceea ce crede". Citatele sunt, cred, ilustrative, prin sinceritatea si ardenta lor, pentru modul lui Caragiale de a spune lucrurilor pe nume, de a demasca impostura, demagogia si necins