Euronews, televiziunea de stiri pan-europeana, prezinta intr-o maniera originala clasamentul pe medalii de la Jocurile Olimpice, aratand, pe langa ordinea tarilor cu cele mai bune rezultate, si rezultatul ca ansamblu al Uniunii Europene. Este o formula care dezvaluie ca, daca insumam rezultatele obtinute de cele 27 de state membre ale Uniunii, scorul plaseaza UE de departe pe primul loc in clasamentul mondial, mult peste China si Statele Unite. Nu este o traditie sa fie privite in acest fel rezultatele, dar aceasta perspectiva poate ajuta sa ne uitam cu alti ochi la doua probleme: pe de o parte, la familia tarilor europene care incep sa se obisnuiasca sa actioneze in comun in tot mai multe aspecte, fie ca este vorba de reprezentare politica internationala, fie ca este vorba de sentimentul apartenentei la un spatiu de valori comune; pe de alta parte, la factorii care pot justifica plasarea UE peste state cu traditie mai mare la nivelul Jocurilor Olimpice si cu pretentii mai ridicate in ceea ce priveste dominatia mondiala. Actualele JO erau prezentate in media mondiala drept un eveniment care va consacra aparitia Chinei ca un concurent serios pentru Statele Unite. Hegemonia americanilor ar lua, astfel, sfarsit, iar ascensiunea ca putere mondiala a Chinei ar capata, simbolic, o recunoastere.
Doar ca acest simbol nu este atat de categoric pe cat se credea. Dominatia chineza este fireasca la nivelul populatiei pe care o are si la nivelul investitiilor facute in propriii sportivi. Ea nu este insa la fel de spectaculoasa daca introducem in calcul si Uniunea Europeana ca ansamblu, un continent care reuneste o populatie sensibil mai mica decat cea chineza, dar cu performante individuale indiscutabil mai mari.
Dincolo de spectacolul televizat, Jocurile Olimpice mai reprezinta si o declaratie pe care fiecare tara o face cu privire la modul in care se raporteaza
