După 40 de ani de la invadarea Cehoslovaciei - atît cît durează o ieşire din pustiu - îl sun pe un prieten care, la 60 şi ceva de ani, pleacă pentru prima oară în Spania, ca turist, avea pe atunci 22 de ani, încă mai ştie cine au fost Dubc¡ek, Smîrkovski, generalul Svoboda, Brejnev, Suslov şi Mikoian, nu e tipul care să-şi fi construit castele în Spania, va bate acolo, cum îl cunosc, toate muzeele, glumim pe larg, "Radule, ai putea să-mi fii tată...", îi urez drum bun,
apoi mă gîndesc că nu am văzut niciodată Prado, Praga, o singură dată am ajuns la Bratislava, în â69, iarna, în drum spre Viena, turist, pe mai toate casele satelor se mai vedea, sub zăpadă, cuvîntul "Svoboda", mi-am cumpărat de la Viena un LâExpress francez, la un chioşc din faţa catedralei Sfîntul Ştefan, am stat 8 ore, dintre care una în Café Mozart, era 21 decembrie, ziua naşterii lui Stalin şi a morţii lui Labiş, ne-am întors pe la Borş unde un ofiţer de grăniceri ne-a întrebat de cum a urcat în autocar: "Cîţi din cîţi?" şi i s-a răspuns adevărul: "Toţi din toţi!" şi el s-a crucit, ca peste un an, la Frankfurt, cumnatul meu să-mi ţipe: "Cum de nu ne-ai sunat? Veneam să te luăm kein Problem!", totuşi, după 40 de ani de la invadarea Cehoslovaciei, mă gîndesc că nu am văzut niciodată Parisul, Londra, Berlinul, căci şi aici sînt johannstrausian, adică rău la drumuri, anxios la plecări, veniri, la gări şi aeroporturi, dar asta nu mă supără, cît faptul că de cinci zile nu avem lift şi 10 etaje zilnic nu mi se par chiar o cură de sănătate, la o vîrstă cînd constat că cei mai mulţi colegi de redacţie nu ştiu exact cine au fost Dubcek, Smîrkovski, generalul Svoboda, nici Brejnev, nici Suslov şi a le povesti ce s-a întîmplat la Cerna-pe-Tisa, care a fost diferenţa dintre Husak şi Liehm, ce unea Asul de pică al lui Forman de Lumina intimă a lui Passer şi Gluma lui Kundera, cum mi s-a repartiz