Pu}ini dintre scriitorii români de azi s-ar încumeta să se măsoare cu Ruxandra Cesereanu în privinţa productivităţii editoriale. De la revoluţie încoace, autoarea din Cluj a publicat nu mai puţin de douăzeci de volume de poezie, proză şi eseistică, dezvăluind o paletă de preocupări surprinzător de largă. O astfel de autoare capabilă să treacă fără emoţii de la crimele gulagului la mărturisirea curajoasă a propriilor obsesii sexuale şi de la onirism la analiza rece, ştiinţifică, a revoluţiei (sau, mă rog, ce o fi fost) din decembrie 1989, nu putea stârni decât admiraţie fără limite sau scepticism până la refuz din partea colegilor de breaslă. Prea scrie mult şi împrăştiat pentru ca toate cărţile care îi poarte semnătura să fie valoroase, gândesc cei care doresc cu orice preţ să îi caute nod în papură. Alţii, dimpotrivă, găsesc în chiar această prolificitate ieşită din comun semnul suprem al valorii. Una peste alta, scrisul Ruxandrei Cesereanu mai conţine probabil un record: cel al cometariilor în contradictoriu. Cel puţin cel mai recent dintre romanele sale, Naşterea dorinţelor lichide a avut parte de comentarii şi evaluări aflate la polii opuşi, venite din partea unor critici de certă autoritate ai vieţii literare de azi. Ceea ce, să o recunoaştem, nu poate fi decât în avantajul cărţii şi al autoarei.

Masivul volum de poeme Coma este un fel de variantă lirică a cărţii de proză Naşterea dorinţelor lichide. De altfel, cel puţin poemele care compun mini-ciclul suita porceaskă par prelungiri ale portretelor de bărbaţi realizate în aqua forte pentru volumul de proză ("... avea succes cu barierele de falsă sihăstrie/ dar nu şi cu sexul lui pulverizat/ se bătea în piept ca o maimuţă cu purici/ striga în gura mare că e cel mai persecutat şi sinistrat/ apoi cu gura strâmbă s-a preschimbat în demon major/ guiţa adesea nu doar în somn ci şi pe stradă/ păru-i căzuse