Centenarul naşterii lui Mihail Sebastian a fost, anul trecut, un prilej de ample rememorări şi comentarii asupra personalităţii şi operei sale, a locului său în contextul vieţii literare a epocii şi a tragicului său destin.
Recente cercetări mi-au permis să descopăr şi o latură neglijată, anume strânsa lui relaţie cu "Revista Fundaţiilor Regale" la care, între 1934 şi 1940, a colaborat aproape număr de număr cu cronici sau "Note" cum le intitula el despre cărţi proaspăt apărute în ţară sau peste hotare, dar în care a publicat şi "Accidentul", admirabilul studiu despre "Corespondenţa lui Marcel Proust", însemnări de călătorie ş.a.
Foarte sugestive pentru relaţia de care am amintit sunt - după cum ne putem uşor încredinţa - mai ales, scrisorile către Radu Cioculescu care, alături de Camil Petrescu, asigura conducerea operativă a publicaţiei.
Posed mai multe din aceste scrisori, dar constrângerile de spaţiu nu lasă loc decât pentru o parte din ele ce pot, totuşi, oferi o imagine concludentă asupra implicării lui Mihail Sebastian şi în activitatea redacţională a "Revistei Fundaţiilor Regale".
Le reproduc, - pentru culoarea timpului - particularităţile stilistice ale autorului lor.
Dumitru HîNCU
Bucureşti, 19 august ^937
Iubite Domnule Cioculescu,
am primit scrisoarea d-tale, am reţinut instrucţiunile date, şi mă voi conforma întocmai. Este un singur colaborator cu care vei avea probabil unele dificultăţi - unul Mihail Sebastian.
Nu ştiu dacă te-a informat cineva din ţară1 despre furtuna provocată în presa patriotică, în urma plecării d-tale.
Sâmbătă, coborând de la cabana mea din munţi (unde timp de patru săptămâni nu văzusem nici un ziar) am găsit un Universul, care reproduce un lung articol al lui Cocoş2, cu următorul titlu fulminant: "Destrămătorii sufletului românesc la lucru!
