Guvernul rus a decis să finanţeze, din ianuarie 2009, zece filme cu caracter patriotic, reluînd astfel practica din perioada URSS, cînd cinematograful era principalul instrument ideologic al regimului comunist. Noul ministru al Culturii, Aleksandr Avdeev, fost ambasador al Rusiei la Paris, este cel care a anunţat că “din 2009 vor exista comenzi de stat, cu finanţare consecventă, în vederea promovării unor realizări avînd un conţinut mai umanist şi mai patriotic decît în prezent”. “Cine va decide ce este patriotic?”, se întreabă Serghei Melkumov, producătorul filmului “Ai noştri”, în care sînt relatate episoade altădată cenzurate din cel de-al Doilea Război Mondial. “Va fi un organ special alcătuit din reprezentanţi ai administraţiei prezidenţiale şi ai Guvernului, care va defini temele şi va veghea ca ideologia proiectului să nu se schimbe din mers”, a explicat Igor Kallistov, director-adjunct al Agenţiei Federale a Cinematografiei. Desigur, anul trecut, statul a subvenţionat 100 din cele 116 lungmetraje ieşite pe piaţă, dar majoritatea nu au primit decît între 500.000 şi un milion de dolari finanţare. Sistemul, chiar dacă este apreciat de tinerii creatori, este totuşi criticat de marile studiouri. În epoca sovietică, statul era singurul care comanda filme studiourilor şi singurul care le producea. Acest sistem a permis în special turnarea unor filme celebre, precum “Război şi pace” şi “Moscova nu crede în lacrimi”, recompensate cu două Oscaruri pentru cel mai bun film străin în 1968 şi, respectiv, 1979, la care se adaugă “Letyat Zhuravli”, Palme d'Or la Cannes în 1958. După haosul economic şi ideologic al anilor '90, care s-a tradus prin dispariţia acestui mod de producţie şi a sistemului de distribuţie a filmelor de către stat, Rusia, cu cele 1.500 de săli de cinematograf renovate, cunoaşte astăzi o renaştere a cinematografiei sale naţionale. “Încasările filmelor r