Mi-a ramas in minte, de demult, cum ca intre cele mai frumoase femei din lume ar fi aceste caucaziene, adesea favoritele sultanilor otomani. Tarii rusi de rit vechi sau nou par a avea alte gusturi...
Daca Balcanii au fost, un secol, "butoiul cu pulbere" al Europei, apoi Caucazul de azi risca sa arunce in aer insusi fragilul compromis eurasiatic post-sovietic! Desigur, rutele petrolului caspic au mare legatura cu asta, insa Charles King, recenzat, pe entertainment.timesonline.co.uk, de specialistul in Stalin Donald Rayfield, explica mult mai nuantat situatia.
In cartea sa Stafia libertatii. O istorie a Caucazului, King - bun cunoscator al Romaniei si al spatiului Marii Negre - pleaca de la premisa extremei diversitati nationale concentrate pe un spatiu nu mai mare decat al Angliei, bunaoara. Pe langa diferitele grupuri turcice altaice, azerii, iranienii, armenii, kurzii, semitii si rusii stabiliti aici in ultimele doua milenii, exista nu mai putin de trei grupuri indigene, mult mai vechi, dar total neinrudite intre ele.
In sud, sunt georgienii (gruzinii lui Stalin, Sevarnadze sau Saakasvili), mingrelienii si svanii, din familia kartvelienilor. In nord-est, apar faimosii ceceni, ingusii si daghestanii (numai acestia au, la randul lor, opt grupuri distincte). Iar in nord-vest, se disting abhazii si circazienii. Dar, de asemenea, mai exista osetinii (plus iranienii vorbitori de osetina), kalmucii s.a.m.d. In total, vreo 40 de grupuri lingvistice, un veritabil Babel!
In ultimele trei secole, Rusia, Uniunea Sovietica, iar, acum, din nou Rusia gestioneaza aceasta problema conform principiului divide et impera. A impartit, de pilda, Osetia in doua, partea sudica alipind-o Georgiei, iar pe cea nordica pastrand-o in sanul Federatiei Ruse, ca sursa de motivatie pentru o eventuala interventie in forta, in cazul in care mereu insubordonatii gruzi
