Deseori mi-am imaginat scena biblica a ispitirii Evei cu sarpele cocotat confortabil in pom si tragand tacticos din lulea aroma imbatatoare a unui tutun de calitate.
Marul e prea inofensiv si nevinovat ca sa starneasca patimi rascolitoare ori resentimente durabile. Cand musti din el nu ai deloc sentimentul culpei, si nici senzatia neplacuta ca ai comis o fapta reprobabila. Pe cand tutunul, iarba dracului, se prinde de om ca scaiul, procurandu-i o placere cu atat mai intensa cu cat constiinta interzice mai drastic dezmatul.
Nu degeaba se spune ca la fumat nu poti renunta, de fapt, niciodata. Iti poti educa vointa, asta da, poti sa-ti refuzi placerea, dar nu ai cum sa uiti amintirea ei. Diverse practici ascetice recomanda insa experimentarea deliberata a raului, provocarea lui in vederea confruntarii cu propriile puteri. Siluan Athonitul, un sfant priceput in arta razboiului cu Cel Rau, ii indemna pe toti ostasii slujind in armata Domnului: "Tineti-va mintea in Iad si nu deznadajduiti!". Iar o femeie a carei sfintenie nimeni nu o pune la indoiala, Maria Egipteanca, prostituata convertita inca din tinerete la calea cea dreapta, recunostea cu sinceritate in fata unui coleg de sihastrie, la fel de vestit, dupa zeci de ani de penitenta si de post negru, ca patimile nu au incetat deloc sa o chinuie, devenind chiar mai aprige la batranete.
Asa si cu fumatul. Daca ai cunoscut vreodata ticaloasa voluptate, desfatarea pe care dulcea otrava ti-o procura in fiecare dimineata, ajutandu-te sa uiti de necazuri si sa privesti cu optimism noua zi de munca, esti pierdut! Fie fumezi toata viata, suportand consecintele bolilor iscate de blestemata deprindere, fie renunti, si atunci ai impresia ca zilele vietii tale nu mai sunt numarate, iti creste stima de sine, dar de simtit tot nu te vei simti mai bine. Cel putin aici, pe pamant.
De aceea ii si provoca tutun
