Născut la deal, crescut la cîmpie, zodie de apă, m-am lăsat fascinat de fiecare luciu de apă; cele curgătoare - izvoare, pîraie, rîuri, fluvii -, nu, pentru că niciodată nu ştii ce (a)duc ele (faptul s-a dovedit, cu asupra de măsură, cînd, la inundaţiile lor, s-au tulburat toţi fluturii de prin cotloanele dintre florile verii); oceanele (oooo!), mările (deh!), lacurile (mda!), da, acolo mi s-a aprins/stins pasiunea pentru corăbii: am fost căpitan la 15 ani, în echipa lui Nemo, pe sub mări şi deasupra lor, pe Amazon, Nil şi Zambezi, pe mările Sudului, cu James Cook şi cu eroul portughez Magellan ("Măgălaeş", îi spune acasă), am tremurat alături de Cristofor Columb pînă s-a lămurit cu regele Spaniei să-i dea flota (banii, echipajul), am luptat lîngă corsarii din Caraibe şi m-am ascuns împreună cu ei la Saratoga, făcînd în ciudă moţaţilor, împintenaţilor şi împieliţaţilor de pe mal, apoi, m-am cuminţit şi m-am retras lîngă focul din vatră împreună cu Constantin Novac, pe Siutghiol, marea noastră mică. Magnifice butaforii - acestea vor fi fost toate călătoriile mele de om născut la deal, crescut la cîmpie, lîngă Şomuz. Drasleuca, Jijia şi Bahlui: toate navigabile cînd pui la cale vreo magnifică butaforie!
în vremea din urmă, aflu (şi tresar!) despre navigarea pe Internet (la banala întrebare, prin telefon, "ce mai faci?", mi se răspunde vesel: "navighez"); mi se reaprind pasiunile copilăriei şi adolescenţei, nu pot învăţa noul sistem (pe cel vechi, al Căpitanului Nemo, îl ştiam prea bine, dar nu mai e de actualitate), rog pe cineva (eram "în pană de subiect") să navigheze pentru mine; îmi doream să eşuez pe stînca unei teme care suna ademenitor (Ce Sirene? Ce Lorelei? Vechile frumuseţi ale Eladei? Apriga nemţoaică din era noastră?); pe scurt, dacă tot nu mă mai pîndeau împintenaţii de pe ţărmurile calde ale Caraibelor şi nici canibalii Africii, am rugat pe n
