Conflictul continuu dintre presedinte si premier a avut si un efect pozitiv: am avut parte de o guvernare mai putin corupta. Cind se va face bilantul legislaturii 2004-2008, probabil ca aprecierile vor fi preponderent negative. Certurile interminabile dintre palate, prezidentialismul virulent al lui Traian Basescu, partitocratia oligarhica sustinuta de PNL, cu sprijinul PSD, tribalismul politic ce a dus la o politizare suplimentara a institutiilor si politicilor publice, instabilitatea provocata de schimbarile frecvente la conducerea institutiilor, utilizarea populista a resurselor bugetare, lipsa de randament pe masura asteptarilor a unor institutii (a DNA, in special) - toate acestea vor fi contabilizate ca bile negre in contul actualei guvernari luata la modul general. Interesant este ca - datorita specificitatii legislaturii ce se apropie de sfirsit, in care aproape toate partidele importante au participat intr-un fel sau altul, mai mult sau mai putin, la guvernare - responsabilitatea pentru lucrurile negative mentionate se imparte intre cei aflati acum efectiv la putere (Traian Basescu si PNL) si formatiunile aflate in opozitie - opozitie reala (PD-L la centru, dupa o perioada in care a fost la guvernare) sau simulata (PSD, PC). Desigur, este usor de anticipat ca in campania electorala din toamna doar succesele vor avea mai multi parinti, in timp ce esecurile vor ramine orfane. De altfel, acest lucru s-a observat deja de la locale, cind partidele si-au impartit voturile revendicindu-si fiecare succese punctuale si aruncind vina pe ceilalti pentru insuccese. Exista si o parte buna in acest vacarm, in aceasta cacofonie a puterilor? Ei bine, da, exista. Faptul ca in interiorul puterii s-a realizat o supraveghere reciproca si o competitie permanenta intre actorii politici a facut actul de guvernare mai curat si mai eficient. Ostilitatea dintre Traian Basescu si Cali