Da, trebuie sa recunosc, titlul este rautacios si, cel mai important, aproape nemeritat: muzicalul "Mamma mia!" are partile lui bune si sigur va fi o incantare pentru anumite categorii de public (cele care faceau bairam pe muzica trupei ABBA prin anii '80). Chiar daca forma e plina de crapaturi, fondul sta foarte bine in picioare, iar mesajul este cu totul si cu totul laudabil: asta/asta sunt si n-ai ce-mi face.
Meryl Streep este Donna, proprietara unei pensiuni pe o insulita din arhipelagul grec. Villa Donna freamata de agitatie pentru ca fiica Donnei, frumoasa Sophie (Amanda Seyfried) urmeaza sa se marite. Dar cea mai mare dorinta a pustoaicei este sa fie condusa spre altar de tatal ei, a carui identitate Donna nu i-a dezvaluit-o niciodata. Dupa ce pune mana pe jurnalul din tinerete al Donnei, Sophie descopera ca trei barbati i-ar putea fi tata si-i invita pe toti la nunta. Asa se intregeste distributia acestui muzical, in care, pe langa Streep si Seyfried, apar Pierce Brosnan, Colin Firth si Stellan Skarskard (cei trei tati), alaturi de Christine Baranski si Julie Walters (dna Weasley din seria Harry Potter), prietenele din tineretea zbuciumata (si muzicala) a Donnei.
Inspirat de unul dintre cele mai celebre muzicaluri de pe Broadway, in a carui productie s-au implicat si cei doi B din ABBA, Benny Andersson si Bjorn Ulvaeus (au cameo-uri si in film), "Mamma Mia!" sufera prin exces: actorii se inarmeaza cu un asemenea entuziasm, incat acesta aduce mai degraba a disperare. Cu vocea Streep sta bine (am auzit-o de curand si in "A Prairie Home Companion"), la fel si Seyfried, dar "tatii" Brosnan, Firth si Skarskard suna mai degraba in zona lui "karaoke dupa o zi proasta". Pierce Brosnan, cel putin, pur si simplu pare ca rasufla usurat dupa ce-si termina partitura, desi vocea lui aduce pe alocuri cu cea a lui David Bowie.
Dar pana la urma filmul nu
