De câteva luni, în cinematografele din Cehia (şi, de câteva săptămâni, şi în cele din Slovacia) rulează un film documentar cu totul deosebit, intitulat Cetăţeanul Havel. Felul în care fusese conceput de regizorul Pavel Koutecký este atât de original încât nu-mi vine în minte nici un termen de comparaţie din istoria cinematografiei universale. Renumitul documentarist, împreună cu echipa sa, l-au filmat pe preşedintele ceh timp de unsprezece ani, din 1992 până în 2003, an în care Václav Havel părăseşte preşedinţia, fiind înlocuit de Václav Klaus, şeful Partidului Civic-Democrat. În decursul acestei perioade lungi şi foarte dramatice din istoria recentă a Cehiei, regizorul Koutecký a strâns peste 120 de ore de material absolut inedit, înregistrând, cu acceptul d-lui Havel şi practic necenzurat de nimeni, cele mai diverse scene şi momente, atât din viaţa personalujul politic nr. 1, cât şi din cea a cetăţeanului şi a omului Havel.

Din nefericire, în 2006, în timpul unei noi filmări, un accident tragic i-a curmat viaţa documentaristului, aşa că nu ştim ce fel de film ar fi ieşit de sub mâinile lui. Sarcina fusese preluată de un alt regizor, Miroslav Janek, care a scos din valorosul material un document de lung metraj (120 de minute).

La premiera filmului, aşteptat cu mare curiozitate (sau chiar cu neîncredere), s-a prezentat toată crema intelectuală şi artistică a societăţii cehe. Dar şi publicul "de rând" umple de atunci sălile cinematografice, deşi e clar că Cetăţeanul Havel nu poate - şi nici nu are ambiţia - să concureze cu unele filme de ficţiune actualmente în vogă.

Ce are de aşteptat spectatorul venit să vizioneze acest documentar insolit de două ore? Camera de luat vederi îl urmăreşte pe Havel, fără nici un comentariu verbal, în anumite clipe ale misiunii sale politice, dar şi în cele din sfera particulară sau chiar intimă. În