Sapte „mirese” pentru sapte tineri regizori romani, infratiti de un film-colaj. Filmul-colaj nu are deloc traditie la noi, desi de ceva ani e cultivat cu harnicie in alte parti, pentru ca le da posibilitatea tinerilor regizori sa exerseze pe teme date (cu bani putini), dar si pentru ca filmuletele stranse buchet pot intra in sali, in regim de lungmetraj. „Un barbat urmareste o femeie” e primul film-colaj realizat in Romania.

E drept, producatorul (si regizorul) Gabriel Achim nu e primul roman caruia i-a venit ideea. Multi tineri regizori - studenti sau absolventi -, au discutat cel putin o data, la bere, despre cum vor face ei mai multe filmulete pe care le vor lega intr-un colaj care va interesa un distribuitor.

Printre acestia s-au numarat si Radu Muntean, Titus Muntean, Tudor Giurgiu, Vali Hotea si Alexandru Maftei, fosti colegi de an la UNATC, care au si facut un proiect dupa cinci povestiri din volumul “De ce iubim femeile” de Mircea Cartarescu. Proiectul a picat de doua ori la concursul CNC si se pare ca a fost lasat balta.

In „tarile civilizate”, filmele-colaj sunt uneori mici amuzamente ale unor cineasti deja celebri – cum a fost cazul cu „Paris, je t’aime” sau cu „Ten Minutes Older”, sau au la baza un motiv punctual – cum s-a intamplat cu „Chacun son cinéma”, care a constituit anul trecut tortul aniversar al Festivalului de la Cannes.

In 2003 a iesit „Jött egy busz...”/”A Bus Came”, in care cinci cineasti maghiari– printre ei, Kornél Mundruczó si György Pálfi -, semnau cinci povesti diferite, unite printr-un singur element – un autobuz Ikarus (galben, desigur). In 2005, Cristian Mungiu a fost unul dintre cei sase tineri cineasti din Estul european care si-au reunit sase scurtmetraje sub umbrela „Lost and Found”, rezultatul avand premiera la Festivalul de la Berlin.

De pe o lista sumara nu poate fi o