A spune ca "Primavara de la Praga" reprezinta o perioada de destindere economica si politica pe care statul cehoslovac o cunoaste incepand cu 5 ianuarie 1968, data alegerii lui Alexander Dubcek ca prim secretar al partidului comunist cehoslovac, pana la invazia trupelor sovietice in noaptea din 20 spre 21 august 1968, este cred cel mai simplu mod de a vorbi despre evenimentul de la care s-au scurs deja patru decenii. O atare definitie, corecta in esenta, sufera de cateva inexactitati.
Primavara de la Praga reflecta, inainte de toate, un episod de istorie nationala sau internationala, mai precis europeana? Punctul de pornire tine de resorturile pragmatice ale mecanismului economic (infrastructura pentru a folosi un concept marxist) sau de esecul ideologic (suprastructura)? Actorii primaverii sunt birocratii partidului, intelighentia sau tehnocratii? Cele mai importante urmari sunt de natura militara, politica sau ideologica? Acestea ar fi intrebarile care-si propun sa ghideze investigatia, sumara altminteri, a uneia dintre cele mai interesante secvente a istoriei comunismului (perceputa la nivel statal, precum si inter-statal).
Grosso modo, momentul "Primaverii de la Praga" merita citit dintr-o dubla perspectiva. Prima vizeaza cauzele istorice si sociologice, iar a doua cele intelectuale. Desi ambele converg in trecutul celor doua natiuni constituente ale statului cehoslovac, "Primavara de la Praga", mai mult si mai deosebit decat orice alt moment critic in destinul comunismului, respira un profund aer intelectual. Altfel spus, clipa istorica care s-a copt in ianuarie 1968 conducand la o importanta schimbare in nomenklatura partidului a sters praful de pe un aparat intelectual extrem de bine alcatuit. Daca sociologia si chiar istoricitatea Pragai 68 au esuat dupa nici 8 luni de la lansare, ideile acesteia au supravietuit rodind in perestroik
