Exemplele de urmat in zona culturii nu se suprapun intotdeauna cu cele din repertoarul modelelor politice pe care le cautam de aproape doua decenii de o parte si de alta a Atlanticului de nord.
Mai aproape, avand destule afinitati datorita istoriei care ne-a unit sau dezbinat, mai ales pe cei din Transilvania, dar care ne-a construit in timp o anume identitate central-europeana, este tara a carei frontiera incepe pentru noi la Oradea sau Nadlac, Ungaria.
In anul 1992, cand in Romania asemenea decizii pareau utopii, avocata Kormendi Anna si arhitectul Csak Mate infiintau o galerie de arta cu sedii in Budapesta si Sopron, avand la baza operele de arta contemporana maghiara colectionate de acestia. Bogata colectie de arta a inceput sa fie prezentata in diverse muzee din Ungaria si din strainatate, tot mai multi artisti fiind acceptati in portofoliul galeriei. Cu operele acestora au organizat expozitii a caror prezentare poate fi comparabila cu cele vazute in muzee consacrate, daca apreciem doar calitatea cataloagelor editate intr-o maniera cum nici o galerie particulara de la noi nu a reusit sa o faca.
Si fiindca misiunea Galeriei Kormendi este promovarea artei maghiare, opera unuia dintre cei mai reprezentativi artisti pentru sculptura secolului XX din Ungaria este prezentata acum intr-o selectie la Muzeul de Arta Cluj-Napoca in acelasi timp cu o expozitie de arta contemporana maghiara organizata la Muzeul Cotroceni.
Expozitia de la Cluj a lucrarilor lui Kerenyi Jeno (1908-1975), a carui opera de maturitate s-a concretizat in plin regim comunist, exprima in secundar cateva din trasaturile unei epoci istorice mult diferita de cea pe care noi am cunoscut-o aici, desi ambele poarta in manuale aceeasi eticheta.
Inainte de orice, toate lucrarile expuse sunt turnate in bronz - visul de putine ori realizat al sculptorilor de la noi. Apoi tematica
