Se vede cit de in urma sintem dupa simplul fapt ca in tara asta nu se vorbeste despre problemele reale, imediate, cele de care ne lovim. NU. Se vorbeste despre Basescu si despre iPhone. Dar nimic despre ce doare. Pentru ca e mare frica, mare manipulare, mare+mare.
Am avut o bucurie. Pentru prima data, din cîte îmi amimtesc din zona publicisticii intelectuale a răzbătut o temă cu o miză adevărată. Am sesizat-o tîrziu, dar nu e niciodată prea tîrziu. Aşa că felicitări Revistei 22 pentru materialul (nr. 961, edeti in arhiva ca nu pot linkui direct) despre credite şi cămătarie la nivel mare. E un început, sînt încă multe chestiuni vagi discutate “în principiu”, dar e un start serios în dezbaterea eticii bancare.
Cîteva chestiuni pe care le-am retinut: problema educatiei financiare a publicului larg si a pregatirii etice a functionarilor din institutiile de credit, pare de-a dreptul futurista. Practic, in Romania nu exista astfel de programe. In acest moment, niciuna dintre institutiile care au un rol sau altul in piata creditelor, de la banci si IFN-uri pana la asociatii bancare si Banca Nationala, nu pare dispusa sa isi asume astfel de responsabilitati. (Bogdan Diaconu) In Romania, peste 90% din sistemul bancar este detinut de capital strain, in buna masura vestic si asta chiar dinainte de aderare. Cu toate astea, practicile sunt mai degraba orientale. (Alin Iacob) Acum, legea ii obliga pe creditori, ca in mesajele promotionale, sa mentioneze si DAE, insa in reclame aceasta informatie este prezentata in asa fel incat sa nu fie vazuta. Aceasta este o tentativa certa de inselare a oamenilor. (Iacob) cel mai corect este sa ne referim la un singur indicator general acceptat, care nu poate fi altul decat DAE. Acesta trebuie, insa, calculat de toti creditorii la fel, lucru care nu se intampla in Romania. Aici, Banca Nationala trebuie sa ne spuna d
