Fara campionul olimpic din 2004, suedezul Christian Olsson, la start atletul roman Marian Oprea parea favorit la prima treapta a podiumului la triplusalt, in conditiile in care romanul era medaliat cu argint la Atena. “Vreau sa ma intorc cu aurul de la Beijing”, incerca sa se incurajeze Oprea inainte de plecarea spre China. Nu era insa de ajuns sa-si doreasca, ci avea nevoie atat de pregatire cat mai ales de sanatate. Iar lui Oprea tocmai asta ii lipseau.
Din 2005, mai exact dupa “bronzul” cucerit la Mondialele de la Helsinki, campionul mondial de tineret este sacait de accidentari. Dupa ce a scapat de problemele la glezna si calcai, pitesteanul s-a ales cu o tendinita patelara la genunchiul stang, “boala saritorului” asa cum este numita printre atleti. Doctorii i-au indicat sa se opereze, numai ca de teama sa nu rateze Jocurile Olimpice, a amanat interventia chirurgicala. Anul acesta si l-a petrecut mai mult prin clinici de recuperare, cand la Madrid, cand la Siena, decat pe pista stadionului. Lipsa de pregatire si de concursuri si-a spus cuvantul la Beijing, unde a fost mai mult decat evidenta inconstanta in elan. Din cele 6 sarituri pe care le avea la dispozitie, romanul reusea doar doua valabile.
Numai el stie insa ce dureri a fost nevoit sa suporte pentru a realiza salturile. Inainte de finala cu cateva ore, “Strutul” a facut infiltratii pentru a-si tempera durerile, iar la concurs a apelat la o fasa supraelastica, dintr-un material mai tare, care sa-i protejeze genunchiul. In asemenea conditii, locul 5 intr-o finala olimpica este mai mult decat onorabil.
Beijing nu va fi ultima halta pentru triplusaltistul roman. “Nu renunt asa usor la sport. Doar o accidentare foarte grava m-ar determina sa ma las de atletism”, spune Oprea. Si pentru ca vrea ca pe viitor sa poata emite din nou pretentii la medalii, atletul roman este decis s
