In brosura Juramantul si cuvinte ostasesti publicata in 1914 de P.S. Pimen, Mitropolitul Moldovei, poate fi citita urmatoarea formula a juramantului militar: "In numele lui Dumnezeu Atotputernicul, juram credinta Regelui nostru Carol I, supunere legilor tarii si indatoririlor militare, in toate imprejurarile, in timp de pace ca si in timp de razboi. Asa sa ne ajute Dumnezeu."
Peste cativa ani, in 1929, "Cartea ostasului" prezenta in capitolul "Juramantul de credinta" urmatoarele explicatii: "Ostasul, prin juramantul de credinta, se leaga, in fata lui Dumnezeu si a oamenilor, ca va fi credincios indatoririlor de aparator al patriei, jertfindu-si chiar viata pentru tara. Vorbele juramantului militar sunt: In numele lui Dumnezeu Atotputernicul, eu soldatul..., jur credinta Regelui Mihai I si Regentii, supunere legilor si indatoririlor militare, in toate ocaziunile in timp de pace, ca si in razboiu. Asa sa imi ajute Dumnezeu".
Juramantul se facea in fata preotului, caci el chema binecuvantarea dumnezeiasca asupra soldatului, punandu-se mana pe drapel si sarutandu-l, intocmai cum credinciosul saruta icoana Mantuitorului, in fata caruia jura, deoarece drapelul era considerat icoana tarii, a Dinastiei si a Armatei. Juramantul se putea depune si pe un tun sau pe sabia ofiterului, iar cine calca juramantul de credinta, pacatuia in fata lui Dumnezeu, iar legile tarii il pedepseau ca pe un nemernic.
Peste cateva decenii, in 1965, intr-un alt regim politic, ateu si totalitar, juramantul militar a suferit schimbari majore de forma si de fond, devenind mult mai stufos, deoarece trebuia sa cuprinda toate reperele ideologice ale sistemului comunist.
"Pentru indeplinirea datoriei sacre, de aparare a patriei, inscrisa in Constitutie, eu.... Cetatean al Republicii Socialiste Romania, intrand in randul fortelor armate, jur credinta nestramutata poporului roma
