Provenind din solo-urile dansurilor irlandeze şi preluând mişcările dansurilor africane, stepul a apărut în Statele Unite la începutul secolului al XIX-lea.

A devenit un spectacol popular pe scenele teatrelor de varietăţi, fiind interpretat mai ales de către dansatorii de culoare. Între anii 1920 şi 1930, trupele de dansatori negri au contribuit la dezvoltarea şi rafinarea dansului, iar, în cele din urmă, stepul şi-a cucerit un loc de sine stătător şi pe marele ecran.

Rădăcini „rasiste“

Documentarul propus de TVR Cultural începe cu celebrarea influenţ ei puternice pe care stepul a exercitat-o asupra industriei de divertisment şi explorează motivele pentru care acesta a decăzut astăzi: gustul publicului orientat către televiziune, rock’n’roll-ul, moartea music-hallului. Cu toate că rădăcinile sale sunt închise într-un trecut „rasist“, stepul a reuşit să se ridice deasupra istoriei sale pentru a deveni o formă de artă complexă, puternică, relevantă. Fred Astaire şi Ginger Rogers, dar şi Shirley Temple şi Gene Kelly sunt două dintre cuplurile de pe marile ecrane ale căror merite în popularizarea acestui stil sunt indubitabile. Step-ul a fost o explozie de energie, un simbol al unei noi ere a divertismentului, el adjudecându-şi rapid statutul de vedetă a ecranului în aceeaşi măsură în care cei care-l puneau în scenă deveneau figurile cele mai simpatizate şi cunoscute.

Zece filme, niciun sărut

Pe marile ecrane, cuplul Fred Astaire şi Ginger Rogers era în anii ’30 deosebit de popular, istoria step-ului scriindu-se şi în paşii lor de dans. Diferenţ a de 12 ani dintre cei doi măiaştri actori şi dansatori nu a constituit o problemă, Fred şi Ginger apărând împreună în zece filme, printre care „Flying Down to Rio“ (1933), „The Gay Divorcee“ (1934), „Roberta“ (1935), „Top Hat“ (1935) şi „Swing Time“ (1936). Ultimul