Tradarea nu incepe si nu trece obligatoriu prin pat. Ea incolteste in minte. Scenariile imaginare sunt la fel de periculoase ca un adulter. Ele coboara in suflet si il muta in alta parte. Intr-o alta poveste de dragoste
Sora mea venise la Bucuresti fara familie. Asteptase cu nerabdare nunta unei nepoate, bucurandu-se cu saptamani inainte de acest nesperat prilej de a ne intalni cu familia: o multime de rude risipite prin tara si pe care nu le mai vazusem de mult. Ne-am imbratisat, dar n-am apucat sa ne spunem prea multe, solicitate de ceilalti nuntasi, care voiau, toti, sa vorbeasca cu noi. Cand am zarit-o iarasi, era acaparata de Marius, un prieten comun, din adolescenta, care parea sa-i spuna ceva important, dar si amuzant totodata. Iulia radea, parand sa nu observe ca in timp ce vorbea, el isi petrecuse bratul pe dupa umerii ei. I-am pierdut catva timp din vedere, dar cand i-am revazut, desi trecuse o ora, ei pareau la fel de acaparati de discutie, parand sa uite harmalaia din jurul lor. Am intrat in alerta. Marius fusese prima mea iubire din anii adolescentei, genul de barbat care se cramponeaza de tine si te sufoca, decis sa castige cu orice pret batalia. Mult contact fizic, multe intrebari, multe tentative de a te transforma intr-o anexa a lui. In afara de el, nimic important n-are voie sa existe in viata femeii de-alaturi. De altfel, asta fusese motivul pentru care renuntasem la el. O prezenta excesiva care ma sufoca. Intre timp se casatorise, avea trei copii, dar din cate stiam, nu era un sot foarte fidel, si acum, se pare ca pusese ochii pe Iulia.
Pe urma i-am vazut dansand, si mai apoi, cand majoritatea invitatilor plecasera, ei stateau pe terasa, imbratisati. "Ai si tu dreptul sa te distrezi un pic, Iulia", mi-am zis, "totusi, ce naiba faci acolo, cu Marius? Nu-ti lipseste nimic din ce ti-ai putea dori, ai cel mai dragut barbat din lume, d
