Bine şcolit - spre deosebire de „autodidactul” Flutur, care în afară de să pupe viţeii în bot şi să dea cu coasa pentru fotoreporteri nu ştia mare lucru în ale managementului - şi modest cel puţin în aparenţă, ministrul Agriculturii părea să fie dintr-o specie deosebită de cea care populează diversele paliere ale administraţiei.

Un om care tace şi face. Un demnitar care nu e ahtiat să-i apară poza în ziare şi nepreţuitele cugetări la televizor. Această imagine a rezistat până joi, când ministrul a ieşit la rampă, în faţa presei. Nu de bună voie, ci pentru că nu mai avea încotro: presa prinsese de veste că ceva grav s-a întâmplat în parohia sa. Comisia Europeană blocase fondurile Sapard. O făcuse în urmă cu vreo lună, dar toată lumea din minister mersese pe burtă. Când nu s-a mai putut, au fost nevoiţi să iasă cu tărăşenia pe piaţă. Ce se întâmplase? Inspectorii europeni constataseră vraiştea totală din evidenţele împrumuturilor din fonduri SAPARD, hoţia generalizată care se producea sub ochii şi cu încuviinţarea celor puşi să gospodărească aceste fonduri. Dacă-mi aduc bine aminte, principalul obiectiv al noului ministru Cioloş fusese să facă ordine pe la Agenţia de Plăţi - de care predecesorii săi uitaseră pur şi simplu - şi în zona fondurilor europene în special. Ce-a făcut Cioloş în acest interval? Mai nimic, după cum se constată. Suntem pe cale de a pierde fonduri europene de peste 300 de milioane de euro pentru că nişte prostănaci din minister (inclusiv secretarul de stat, sau cam aşa ceva, responsabil cu Sapardul) consideraseră că nu este etic să-i şi controleze pe cei cărora le-au dat banii. „Nu putem fi atât de suspicioşi!" - a declarat acesta ritos. De ce să nu fim suspicioşi? Cu năravul românesc de a fura? Din nefericire, acesta este standardul general pentru tot ce înseamnă fonduri europene: hai să le luăm banii fraierilor! Să ne facem că lucrăm, dar