Nu o data m-am confruntat cu situatii in care cei din jurul meu evita sa-si puna pe tapet realitatea in care traiesc, cu tot cu problemele pe care le au, tocmai de teama ca cel sus pus, in subordinea caruia se afla, va afla cele declarate (sigur nu de bine) si va actiona in consecinta. Categoric nu intr-o maniera laudativa. Mai degraba il va sanctiona drastic... pentru ca a indraznit sa uzeze de dreptul sau la libera exprimare. Chiar daca ne-am castigat, dupa '89, dreptul de a ne expune propriile idei, pareri, vizavi de vreun aspect social oarecare ori cu consecinte directe asupra propriei persoane, la aproape 19 ani de la Revolutie, ceea ce traim zilnic ne face sa credem ca de fapt suntem inca profund dominati de gandirea comunista. Ceea ce vreau sa spun de fapt este ca unii dintre noi, oameni obisnuiti, cu un statut social in limitele normalului, ne lasam deseori manipulati de gandirea celui mai sus pozitionat din ierarhia sociala. Zilele trecute, in incercarea finalizarii cu succes a unui demers jurnalistic, in favoarea obtinerii drepturilor financiare si redobandirea statutului pe care il are in esenta un artist, m-am lovit de o situatie cu totul "speciala". Categoric, in sensul negativ vorbind. Dupa ce liderul artistilor balerini mi-a explicat in clar si cu sinceritate problemele tinerilor talentati, scandalul s-a instalat instantaneu la nivel inalt, in cadrul conducerii institutiei. Indignarea a venit tocmai de la faptul ca liderul artistilor a prezentat propria parere ca o parere a intregii bresle a artistilor balerini. Desolidarizarea acestora a fost fortata de o impunere agresiva a parerilor celor sus pusi. Frica a fost clar cuvantul de ordine. Nimeni practic nu are niciun interes sa scoata la iveala problemele. Imaginea perfecta a unei institutii de cultura intr-o societate bolnava, dominata de conceptii invechite. Nu de putine ori am auzit replica "