Cu o medie de cinci ore dormite pe noapte si vreo 75 de filme vazute in cinematograf sau sub clar de luna, dupa seminarii de conversatie captivanta cu cineasti, critici, actori si ziaristi, dupa seri feerice de muzica ascultata pe malul marii, saptamana festivalului de film ANONIMUL din Delta Dunarii a fost, la fel ca si anul trecut, un eveniment cultural de exceptie, prin stradania sa elitista, de promovare a valorilor sigure si a bunului gust.
Un etalon de profesionalism si "stiinta" inscenarilor inspirate, pentru care organizatorii si creatorul festivalului, Sorin Marin, trebuie laudati si felicitati. O opinie pe care o impartasesc si intervievatii revistei noastre, ce au avut o prezenta activa in festival.
IOANA CRACIUNESCU, poeta si actrita de teatru si cinema
"Ce ma tulbura la festivalul asta este armonia"
- Traiti mai mult in strainatate decat in tara si stiti cum arata un mare festival international de film. Prin comparatie, cum apreciati festivalul Anonimul?
- Festivalul Anonimul se afla in ceea ce se numeste varsta lui de creatie. Are numai cinci ani, mai are doi ani pana sa se duca la scoala, dar este mare deja pentru varsta lui, pentru ca el contine tot ceea ce poate uimi: valoare, civilitate, standard estetic, o minunata siguranta de sine care creeaza un cadru perfect de confort spiritual si chiar fizic. (Locul este divin, amenajat fabulos.)
Foto: Agerpres Ce ma tulbura la festivalul asta, in principal, este armonia care se stabileste intre oameni si peisaj, intre oameni si filme, sau pur si simplu, intre ei, oamenii. Nu vreau sa cad in exces si sa spun ca festivalul ANONIMUL e armonizat cu universul. Eu spun doar ca vad enorm de multe detalii, miscandu-ma de dimineata pana seara, intre salile de cinema, intre plaja si tabara, vorbind ori ascultand oamenii. Eu sunt practic cazuta aici din Japo