Croitorii şi cojocarii, organizaţi în bresle, cu prăvăliile lor, erau poate printre cei mai apreciaţi meşteşugari, căci în portul vechi al omului de rând, ca şi al boierului, căciula, işlicul, cojocul sau haina îmblănită erau „în deosebită cinste“.Documentele Direcţiei Arhivelor Statului despre meşterii de odinioară din zona Craiovei, adunate sub titlul „Meşteşugari şi negustori din trecutul Craiovei“, amintesc de rufetul (breasla) croitorilor, care era organizat încă din a doua jumătatea a veacului al XVIII-lea, fiind condus de un terzi-başă (staroste). „Sub Alexandru Ipsilanti se înfiinţează bresle noi sau se reorganizează din cele vechi, între care şi breslele croitorilor şi cojocarilor din Craiova“. Aşa se face că în veacul al XVIII-lea erau în Craiova o seamă de croitori înstăriţi, care aveau case mari, prăvălii cu mărfuri frumos aranjate, vii, livezi. „La 26 octombrie 1765, Nedelcu croitorul vinde o vie lui Ion băcanul, pe moşia Preajba, lângă oraş“, se menţionează în documentele vremii. Erau oameni cu stare, cunoscuţi şi apreciaţi de locuitorii urbei, căci rufetul lor a ajutat de multe ori comunitatea, a înlesnit ridicarea Bisericii Mântuleasa în 1792, care va deveni locaşul de cult al breslei lor. „În anul 1792 se bucurau de vază deosebită între neguţători Ion terzibaşa, Matei Guran terzi-başa şi Mihai terzi-başa; aceştia au dat ajutor la ridicarea din cărămidă a Bisericii Mântuleasa. Un alt croitor deosebit de cunoscut la sfârşitul veacului al XVIII-lea era Gheorghe. El avea judecată în anul 1792 cu popa Stavâr de la Işalniţa, pentru o vie din Dealul Vulcăneştilor. În 1795 semnează martor în zapisul prin care Hiera cojocarul cumpără o livadă... Catagrafia din 1831 ne arată că atunci erau în Craiova 68 de croitori“, precizează documentele.

Cojocarii Craiovei Breasla cojocarilor datează tot de pe vremea lui Alexandru Ipsilanti. Asemenea croitorilor,