Profiturile posturilor sunt neruşinat de mari faţă de calitatea jalnică a programelor difuzate Avem pe cablu atâtea posturi de televiziune câte farmacii şi sucursale de bănci sunt în

Profiturile posturilor sunt neruşinat de mari faţă de calitatea jalnică a programelor difuzate

Avem pe cablu atâtea posturi de televiziune câte farmacii şi sucursale de bănci sunt în cartier. Multe. În anii din urmă, au mai căzut bănci. O farmacie s-a închis, dar în locul ei au apărut două. Piaţa televiziunilor comerciale n-a fost zguduită de falimente spectaculoase (Tele 7abc s-a stins discret). Nimeni nu moare în televiziune.

Dimpotrivă, afacerile operatorilor tv cresc în fiecare an. Bilanţurile contabile, oficializate recent de Ministerul Finanţelor, arată profituri nete fabuloase în anul 2007 pentru PRO TV (44,3 milioane de euro) şi Antenele familiei Voiculescu (24 milioane de euro).

Staţiile mici n-au motive de îngrijorare, au obţinut profituri decente. (E adevărat, Realitatea lui Sorin Ovidiu Vântu a raportat pierderi de 8 milioane de euro, dar nu există motive de îngrijorare. Trustul e în expansiune.) Până şi sufrageria lui Dan Diaconescu a scos un profit (curat) de jumătate de milion de euro (restul, obţinut pe "sub masă", reprezintă banii de benzină ai... Elodiei&Co.)

Profiturile posturilor tv sunt neruşinat de mari faţă de calitatea jalnică a programelor difuzate: filme de mâna a treia, reluate pentru a 15-a oară, ştiri de fapt divers împachetate pentru a stoarce emoţii ieftine, divertisment chinuit, talk-show-uri obosite, cu invitaţi căzuţi în depresii, nişte caricaturi de reality-show-uri isterice, un umor care îţi produce greaţă...(Vă amintiţi când aţi râs ultima dată la un program tv? Un râs sănătos, până la lacrimi?)

O blazare generală s-a instalat în aceste afaceri (înfloritoare în bilanţurile contabile): merge şi-aşa! Se im