Acum 64 de ani, în noaptea dinspre 23 spre 24 august, la Bod se scria o filă din istoria românilor. Cea mai puternică staţie de emisie radio pe unde lungi din Estul Europei – singura din România, a fost atacată de germani. Pe acest subiect s-au scris şi cărţi, a fost făcut chiar şi un film („Emisia continuă”, 1985), însă evenimentele prezentate sunt false - susţine braşoveanul Eugen Filip, martor la evenimente. „Nicăieri nu se arată că armata română a fost ajutată în această bătălie de prizonierii ruşi evadaţi din lagăr. Se ştie că au venit muncitorii de la fabrica din Bod, dar nici pomeneală!”, susţine bătrânul de 71 de ani, amintindu-şi cum cădeau bombele naziste peste staţia radio din Bod pe când el avea doar 7 ani. În mână ţine un număr din ’89 al cotidianului „Scânteia”, în care generalul Dumitrache povesteşte acest „episod” şi ridică în slăvi acele gărzi patriotice. Nu-şi poate explica de ce istoria a fost „măsluită” şi doreşte ca toată lumea să afle cum au stat de fapt lucrurile.

Cel mai puternic

emiţător

Tatăl lui nea Eugen, Ion Filip, a ajuns în 1938 la Bod, după ce Societatea de Radiodifuziune i-a trimis o ofertă de angajare bine remunerată. Nea Eugen ne arată şi oferta de muncă primită de tatăl său – un act gălbui, vechi de peste 60 de ani. După o lună de probă, Ion Filip şi-a adus familia în curtea staţiei de emisie, cea mai modernă din Europa de Est la acea vreme. Fusese construită între anii 1933-1934, sub supravegherea părintelui radioului, Guglielmo Marconi.

Angajaţii aveau aici condiţii moderne de locuit, o şcoală proprie pentru copii, terenuri de sport – ca să nu mai vorbim de electricitate şi încălzire. „Acolo eram păziţi de o unitate de jandarmi. Copilăria mi-am petrecut-o acolo, până în 1949. În anii 40, postul de radio a fost ocupat de legionari, pentru trei luni de zile, între 39-40. Încă mai ţin minte bradul d