Voaluri, paiete, strasuri, bocanci, corsete, pantaloni de piele, tanga cu ţinte, machiaje de tot felul… O explozie de culoare, sunet şi lumină a inundat străzile Montréal-ului, o dată cu Festivalul minorităţilor sexuale.

Voaluri, paiete, strasuri, bocanci, corsete, pantaloni de piele, tanga cu ţinte, machiaje de tot felul… O explozie de culoare, sunet şi lumină a inundat străzile Montréal-ului, o dată cu Festivalul minorităţilor sexuale.

După succesul de anul trecut, "Les Célébrations de la Fierté” – ediţia din 2008, aproape că şi-a dublat numărul de evenimente, semn că dinamismul a fost cuvîntul de ordine. Cu un buget dublat şi el, dar şi cu implicarea totală a comunităţii, "Les Célébrations de la Fierté” a adus la un loc lesbienele, gay-ii, bisexualii, transgender-ii, dar şi spiritul libertăţii absolute, al dezinhibiţiilor. Nu a contat naţionalitatea, nu a contat culoarea pielii, nu a contat nimic decît faptul că au fost împreună, au dansat, cîntat, s-au bucurat. , compusă şi interpretată de James Dean Trépanier, acompaniat de Julie Vaillancourt”. Tot o premieră a fost şi faptul că, în cele trei zile cît a durat (14–17 august), evenimentul a cuprins ca loc de desfăşurare şi piaţa Émillie-Gamelin. Însă, fără îndoială, punctul forte al "maratonului plăcerilor” a fost Parada care s-a întins de la bulevardul René-Lévesque, trecînd prin Le Village, rue Sainte-Catherine şi încheindu-se pe rue Saint-Hubert.

DORION A CîNTAT DION. Un moment incendiar a fost şi recitalul lui Michel Dorion, un celebru transsexual canadian, care a cînt