Cunoştinţele muzicale căpătate în 12 ani de studiu al viorii, precum şi uşurinţa de a cînta la alte instrumente l-au situat pe Radu Gheorghe, de la începutul carierei actoriceşti, într-o poziţie unică.
Cunoştinţele muzicale căpătate în 12 ani de studiu al viorii, precum şi uşurinţa de a cînta la alte instrumente l-au situat pe Radu Gheorghe, de la începutul carierei actoriceşti, într-o poziţie unică.
Radu Gheorghe a absolvit I. A. T.C. din Bucureşti în 1975, la clasa profesorilor Sanda Manu şi Octavian Cotescu. Apariţiile lui artistice impresionează prin diversitate şi originalitate.
LA EXAMEN. "Lasă-te de teatru!", aşa a fost sfătuit la început. "E greu", spune Radu Gheorghe. "Eu sînt din Tulcea. Vă daţi seama! Am venit la Bucureşti, eram cu mămicuţa de mînă. Aveam faţă de ţăran, eram îmbrăcat într-un costumaş făcut cu mari eforturi financiare de părinţii mei. Avea dungi maro şi mi-a folosit pentru admitere drept costum de scenă. M-am dus să mă pregătesc şi eu la un profesor renumit, Petrică Gheorghiu. M-am dus cu o sarsana cu peşte. Trebuia să urmez Conservatorul, pentru că terminasem 12 ani de vioară, dar în liceu mă "muşcase" microbul teatrului. Petrică Gheorghiu mi-a spus: "La mine se pregătesc de un an-doi şi tu vii cu două săptămîni înainte! Ce monolog ai pregătit?". Eu aveam un monolog din "O noapte furtunoasă", cînd jucasem Spiridon la Teatrul Popular de la Tulcea. Erau 20 de propoziţii, dar eu îl consideram monolog. Nu era semnificativ. A strîmbat din nas, lucru care m-a ajutat, pentru că nu mi-a zis că e bun sau că e rău. "Mai ai unde să dai?", m-a întrebat. I-am spus că da, la Conservator, că aveam 12 ani de vioară. "Du-te la Conservator!" Ei, în cele două săptămîni m-am pus cu burta pe carte, adică să-mi aleg repertoriul. În două săptămîni trebuia să-l şi găsesc, să-l şi învăţ", spune Radu Gheorghe. @N
