Turneul in Republica Moldova, Ucraina, Georgia, Azerbaidjan si Turcia al presedintelui Traian Basescu a fost, fara indoiala, o initiativa romaneasca. Nu sunt semne ca ar fi fost sugerat din afara si nici nu era nevoie de asa ceva pentru ca Romania sa vadeasca un interes de prima mana fata de bazinul Marii Negre. Inca de pe la 1400, cand Mircea cel Batran cucerea "tara Cavarnei" – numita si "a lui Dobrotici" (de unde, Dobrogea) –, romanii au manifestat un interes legitim pentru stapanirea iesirilor la mare si cam tot pe atunci deja Alexandru cel Bun era in posesia fostei colonii genoveze Cetatea Alba (Maurocastro). Dupa moartea celor doi vecini, urmasii lor aflati in eterna competitie pentru tronurile celor doua tari extracarpatice, Valahia si Moldova, au apelat la toate ocaziile si posibilitatile pentru
a-si adjudeca stapanirea asupra Chiliei. Trecand, inca si in timpul lungii guvernari a lui stefan cel Mare, de la unii la altii – intr-un joc militar si strategic in care, de la o vreme, Transilvania devenise un lider, in virtutea pretentiilor de suzeranitate maghiara asupra domnitorilor de la sud si de la rasarit de Carpati –, Chilia a ajuns, in cele din urma, catre sfarsitul veacului al XV-lea, in mana sultanului, pagubindu-i enorm pe romani si deschizand calea supunerii lor neconditionate de catre Semiluna. Inainte insa ca aceasta situatie nedorita sa devina o realitate zonala cu consecinte majore in dominarea de catre turci a Marii Negre, domnia Moldovei a dus o politica in care interesul pentru o autoritate politica proprie extinsa asupra unei parti cat mai mari din litoral a imbinat episoadele de piraterie moldoveneasca antigenoveza (prin cucerirea cetatii Lerici, in 25 mai 1455) cu aliantele politico-dinastice (casatoria lui stefan cel Mare cu Maria Asanina Paleologa din familia stapanitorilor Mangopului).
Atunci cand vremea epopeii norocoase a roma
