Milioane de euro ocolesc anual bugetul asigurarilor sociale in baza unei formule cantonate in sfera evaziunii fiscale si a muncii fara forme legale. In lupta cu reducerea propriilor costuri, angajatorii au scornit metode prin care inseala statul si nu in ultimul rind, propriii angajati. Specialistii in domeniul pietei muncii au denumit fenomenul, neoficial, "munca la gri" si, dupa cum sugereaza si denumirea, este o forma de evaziune care a evoluat din munca la negru. De altfel, ca mecanism reprezinta un compromis intre munca fara forme legale si cea in baza unui contract de munca. Este o speculare a unui vid legislativ in domeniul relatiilor de munca, insa cu efecte foarte grave din punct de vedere al sumelor care ocolesc zona fiscalizarii, dar si a drepturilor ulterioare a salariatilor ca asigurati. Formula este foarte simpla si se compune din 4 metode, pe care unii angajatori le aplica fara nici o remuscare, mizind pe necunoasterea legii de catre propriii salariati, dar si pe complicitatea acestora. Pe scurt, iata care sint aceste metode identificate pina acum de inspectorii de munca in urma controalelor efectuate la societatile din Braila: incadrarea in munca a unei persoane cu salariul minim pe economie si acordarea "din mina" a unei sume de bani necontabilizate, care practic dubleaza sau tripleaza venitul lunar al angajatului. In al doilea rind, oarecum coroborata cu primul exemplu, ar fi reducerea in mod fictiv a normei de munca pe principiul "angajatul munceste mai putin, deci are salariu mai mic", dar in realitate venitul ii este completat de patron cu bani "din mina". A treia metoda este incadrarea de personal calificat pe posturi pentru necalificati si ultima este incadrarea de persoane necalificate pe posturi de calificati. Toate aceste formule conduc la obligatii fiscale mai mici ale angajatorilor catre bugetele asigurarilor sociale adica pensii, asistent