Vînturile vieţii i-au împrăştiat pe fraţii Stepa. Iu­birea şi res­pec­tul reciproc au men­ţinut în­să relaţia strîn­­să dintre ei.

Vînturile vieţii i-au împrăştiat pe fraţii Stepa. Iu­birea şi res­pec­tul reciproc au men­ţinut în­să relaţia strîn­­să dintre ei.

Trei copii le-a dăruit Dum­ne­zeu pă­rin­ţi­lor Tatianei Stepa. Dan, Vasile şi ea, Tatiana. Trei firi diferite, trei suflete cu gînduri şi talente proprii. Părinţii s-au chinuit cu posibilităţile lor materiale nu tocmai înfloritoare să crească oameni de bază, de va­ză. Şi, crede Dan... au reu­şit. "Am avut mereu ce ne-a trebuit. Părinţii ne-au dat posibilităţi să facem ce vrem. Fiecare a făcut ce l-a interesat. Pe mine m-a interesat acor­deonul, pe Tatiana a interesat-o vioara, pe frati-miu l-a interesat electronica."

TALENT ÎNNĂSCUT. Despre Tatiana, Dan are numai cuvinte de laudă. Să zicem că e normal? Că doar e sora lui. Am putea zice, dar cu­vintele de laudă au o aco­pe­rire extraordinară în realitate! Tatiana Stepa este una din vocile care a mîngîiat de-a lungul anilor inimile unor genera­ţii întregi de români iubitori de muzică bună, de folk. "Sînt foarte mîndru de ea, că am o soră aşa frumoasă şi talenta­tă. Este sora mea, nu vreau s-o laud, dar are o voce de aur. Eu, unul, nu aş putea alege o me­lodie preferată de-a ei, pentru că îmi plac toate! Absolut toate!"

Debutul muzical al Ta­tia­nei este pentru Dan o amin­tire plăcută, o amintire a co­pi­lăriei. "Îmi aduc aminte că aveam vreo 13-14 ani cînd Ta­tiana a debutat la Cenaclul Fla­căra. Eram foarte mîndru de lucrul acesta şi mai ales de ea. Ţin minte că atunci mi-a adus o pereche de blugi, iar pe timpul acela era ceva des­tul de rar în România. Ea era tot timpul în spectacole şi în con­certe şi eram foarte mîn­dru de ea."

DESPĂRŢIŢI DE VREMURI. Dan a fost şi el cîntăreţ, a fost