Leigh Hunt şi echipa sa de opt persoane sunt obişnuiţi să dea oamenilor veşti proaste şi să-i vadă trecând prin toate etapele normale: furie, şoc, negare, amuţire şi lacrimi. Foarte multe lacrimi. Leigh nu este, aşa cum s-ar crede, un medic. El are o meserie care îmbină aptitudini necesare unui detectiv, unui consilier, unui om de ştiinţă şi ale unui antreprenor de pompe funebre.

Din fericire, singurele cadavre cu care se ocupă sunt cele de plante. Echipa de consilieri de la Societatea Regală de Horticultură din Surrey, Marea Britanie, nu a fost nicicând mai ocupată ca anul acesta. Peste 50.0000 de telefoane, e-mailuri şi vizite în persoană trebuiesc rezolvate anul acesta, cu 15% mai mult faţă de anul trecut. Mulţi dintre cei 360.000 de membri ai Societăţii au probleme relativ simple şi care se rezolvă în general printr-o udare mai atentă sau administrarea de îngrăşământ, scrie publicaţia britanică The Daily Mail. Sunt însă şi unii – din ce în ce mai numeroşi – care au probleme serioase. În ultima vreme, Leigh a remarcat o creştere mare a numărului de oameni afectaţi de ceea ce el numeşte “doliul după o plantă”.

“Oamenii devin din ce în ce mai ataşaţi de plantele lor. Noii grădinari nu au învăţat lecţia dureroasă că unele plante pur şi simplu nu supravieţuiesc” explică specialistul. “Cele mai grele cazuri le întâlnim atunci când există un ataşament emoţional faţă de plante. Poate că a fost planta favorită a unei persoane care a murit sau a fost plantată în memoria unei persoane moarte. Apoi, brusc, planta moare. Când oamenii ataşează o asemenea sarcină unei plante, este greu să le explici de ce, atunci când plantezi un copac, acesta are şanse să nu supravieţuiască”, detaliază el. Ultimii doi ani au fost în special dificili pentru Leigh şi echipa sa: schimbarea climaterică a dat peste cap temperaturile, 2006 a adus cea mai caldă vară din ultima perioadă