"Trecutul nu a trecut niciodata de tot. Dupa multi ani, te ajunge din urma o fapta de tinerete, pe jumatate uitata. Undeva se afla, poate, copilul tau crescut de un alt tata. Sau un dosar care a imbatranit si de care n-ai stiut niciodata." Istoricul britanic Timothy Garton Ash, care a asistat la caderea comunismului in statele Europei Centrale si de Est, ajunge la aceasta concluzie dupa ce si-a vazut dosarul facut de STASI.
Printre surprizele gasite acolo a descoperit nu doar tradarile prietenilor sau iubitelor, ci si informatia ca ar lucra pentru spionajul britanic. Pornind pe acest fir, Ash afla cu stupoare, chiar de la sursa, ca "a acordat asistenta pentru Secret Intelligence Service", celebrul serviciu de spionaj MI6. Intreband daca-si poate vedea dosarul din care rezulta ca a sprijinit acest serviciu de informatii, cu o spontaneitate inconstienta, i se raspunde negativ, cu explicatia imediata ca documentul "este proprietatea Coroanei", ca s-ar crea un precedent periculos si ca in acest fel ar putea fi compromise alte "surse".
Istoricul, acum profesor la Oxford, mai marturiseste ca, in perioada in care incepuse sa citeasca filele alcatuite de STASI pe numele sau, cercetare transformata in volumul "Dosarul meu de Securitate. O alta versiune a vietii" (Humanitas, 1999), serviciile i-au propus o colaborare. "Din cand in cand, veneau la Oxford studenti si vizitatori pe care-i suspectau ca lucreaza pentru puteri ostile. As accepta sa-i supraveghez discret? Am raspuns ca nu accept.
Desi intelegeam ca are sens ce fac ei, nu voiam sa am secrete de acest fel fata de prietenii, colegii si studentii mei." In 1970, cand era tanara profesoara la Timisoara, Mona Musca a fost intrebata cam acelasi lucru, in aceiasi termeni, doar ca cei care au selectat-o nu erau de la MI6, ci de la Directia Securitatii Statului, institutia care facea regula i
