Spre fericirea unor politicieni prea putin sensibili la alte argumente, economia pare sa creasca precum in poveste, dar, intre timp, putini mai au timp sa observe ca, urmare a fenomenului economic hiperbolizat, Romania, atunci cand nu se mladiaza in ritmul deviant al manelelor, se volatilizeaza de-a dreptul.

Prea putin pregatita sa reziste unui capitalism primitiv si vulgarizat cu sistem de popularizatori care au trecut cu dezinvoltura de la propaganda socialismului stiintific la exultarea virtutilor economiei private – tot asa cum si-au schimbat Daciile 1300 pe limuzine ostentativ de scumpe si apartamentele pe vile –, Romania face impresia unei comunitati in deriva.

Cand, fara sa se mai opreasca asupra resorturilor ascunse ale economiei de piata si, mai ales, asupra rolului si functiei sociale a burgheziei, a responsabilitatii morale, sociale si politice ce revine celor ce au mostenit sau au facut avere, vulgarizatorii de azi si-au probat iresponsabilitatea copiind comportamentul vedetelor de duzina. Sa ne miram? Poate doar demagogic si telegenic, caci de la o tara fara parlament veritabil – pentru ca a preferat autenticitatii politice un surogat postcomunist, fara un stat –, pentru ca in loc sa reconstruiasca spatiul public distrus de totalitarism l-a privatizat in favoarea profitorilor tranzitiei, fara o elita – pentru ca, refuzand sistematic elitismul, a promovat cu ostentatie prostul gust, de la o tara in care cu osardie se cadelniteaza si din cand in cand se mai organizeaza cate un referendum nu ne puteam astepta la mai mult.

Situatia nu e noua, de cel putin un secol unii se tot lamenteaza in fata asaltului modernitatii. Asa ca, ciclic, cate un salvator al neamului s-a mai ratacit printre romani profitand de revolta lor mocnita, dar buna sa credinta, daca a existat, s-a evaporat sub arsita vremurilor. Dar dupa 1990 nu modernita