"În momente de ruină sufletească, atunci cînd întelegeam prin ce trece, mă încărcam de starea ei şi scriam", spune Camelia Radulian, poetă pe ale cărei versuri Tatiana Stepa cîntă sfîşietor.
"În momente de ruină sufletească, atunci cînd întelegeam prin ce trece, mă încărcam de starea ei şi scriam", spune Camelia Radulian, poetă pe ale cărei versuri Tatiana Stepa cîntă sfîşietor.
Camelia Radulian este însă, întîi de toate, prietena bună a artistei. Ne-a povestit că i-a fost adusă drept surpriză la o petrecere de ziua ei. Surpriza a fost mare şi fericită pentru Camelia, care i-a spus cu emoţie: "Nu trebuie să cînţi nimic, dacă nu simţi că vrei să faci asta. Te rog doar să rămîi lîngă noi".
CROCHIU. Camelia Radulian îi face prietenei sale un frumos portret, amintindu-şi că Tatiana este un om plin de tărie sufletească, chiar şi în clipele grele. "Tatiana are, poate paradoxal, vocaţia puterii şi a luptei. În viaţa de zi cu zi, Tatiana este o mai degrabă o fiinţă solară, de o rezistenţă şi de o tenacitate ieşite din comun. Are un spirit limpede, o logică de fier, un umor fin şi o inteligenţă sclipitoare. Ştiu că mulţi o asociază unui porţelan fragil, pe care îl răneşte pînă şi lumina. Tatiana poate fi rănită de oameni, de ploi, de întîmplări şi de viaţă, în general. Dar ea nu va fi niciodată înfrîntă."
HARUL. "În momente de ruină sufletească, atunci cînd înţelegeam prin ce trece, mă încărcam de starea ei şi scriam. Cuvintele se aşterneau singure pe foaia de hîrtie, ca şi cum nu eu, ci o altă mînă le-ar fi scris. Aşa s-au născut cîteva cîntece, dedicate părinţilor ("Dreptul la milă", "Drumul spre lună"), dramei prin care trecea tatăl ei ("Cîntec pentru tatăl meu"), iubirii stinse dintre ea şi Andrei Păunescu ("Valsul zilelor pustii"), femeii care îmbătrîneste în singurătate ("Femeia de lut"). Tatiana a fost
