Am ajuns la Teatrul "Andrei Muresanu" din Sfantu Gheorghe intr-o seara de august. Desi in vacanta, peretii racorosi ai cladirii frematau de o energie surda. Atelierul de actorie tinut de prof.dr. David Esrig mai avea doua zile pana la final. A doua zi dupa inchidere urma sa aiba loc casatoria directorului teatrului, actorul Florin Vidamski, cu directoarea adjuncta, Simona Burtea, iar la cateva zile dupa eveniment, in teatru incepea un festival. Apoi, noua stagiune. Freamatul era undeva pe interior, caci lipsea agitatia fizica.
Sa urmaresti repetitiile la un spectacol de teatru e interesant pentru ca vezi cum spectacolul creste sub ochii tai si cum actorii dau tot mai mult, descoperindu-se la fiecare snur, ajutandu-se unii pe altii si modificand ritmul ca intr-un joc de domino.
Pentru ca bucata aleasa de regizorul David Esrig - sosit de la scoala de teatru si film pe care o conduce la Burghausen, Academia de Teatru Athanor, cu trei profesori si cu alti cinci tehnicieni germani -, era poemul "Tatal meu obosit" de Gellu Naum, am stiut din timp ca se pot intampla mici "accidente".
Din familia "hazardului obiectiv", caci, pentru cine nu stie, Gellu Naum a semnat dramatizarea "Nepotului lui Rameau" de Diderot, spectacol-far al teatrului romanesc, montat de David Esrig la inceputul anilor 70, cu Gheorghe Dinica si Marin Moraru, iar intre David Esrig si Gellu Naum a existat mereu o legatura subtila si trainica. (Legatura mentinuta si dupa ce regizorul a plecat din Romania o data ce i se interzisese spectacolul cu "Godot" si productia filmului pe care dorea sa-l realizeze dupa I.L. Caragiale.).
in Gara de Nord, ma dusesem la McDonald’s sa mananc o inghetata in asteptarea rapidului de Brasov. Tocmai atunci plecau de la McDonald’s ghiciti cine? Gheorghe Dinica si Marin Moraru! Primul avea mustati si palarie de tigan, ca in acel ser
