Micul scandal din PNTCD i-a facut pe multi sa rada. S-au plictisit sa faca guverne in Cismigiu? De ce lupta mosii pentru mai putin de 1%? Sunt doar cateva dintre intrebarile superioare puse, in zeflemea, de cei care si-au pierdut vremea cu stirea despre galceava taranistilor. Fireste, n-au mai stat sa si caute raspunsuri.
Trebuie spus din capul locului ca PNTCD inca reprezinta o miza, in ciuda zestrei sale electorale modeste (din acest punct de vedere, PNTCD nu exista, cu exceptia Timisoarei, oras pe care il controleaza, si a judetului Timis, „taranizat“ prin influenta). In fotbal s-ar spune ca sigla PNTCD e importanta pentru palmares. E ceva ce nu poti inventa peste noapte. E ceva ce poti cumpara, e drept, dar nu poti altoi decat in timp. In sinea lor, desi n-ar recunoaste-o, toti liderii politici importanti din Romania ar da oricat sa-si lege numele de al PNTCD. E o comoara politica.
Acesta a fost calculul PNL. Oferindu-le taranistilor 30 de colegii, liberalii au vizat o lovitura de imagine (tovarasia cu un partid istoric, anticomunist si antipesedist este necesara intr-un moment in care apropierea de PSD e tot mai enervanta pentru electoratul propriu) si asigurarea catorva mandate parlamentare certe, intr-o zona dinamica (Timisoara).
Dar care e calculul taranistilor? Ambele tabere recunosc: PNTCD nu are sanse sa intre in parlament prin forte proprii. Ambele tabere accepta ca vehiculul electoral cel mai potrivit e PNL. Atunci de ce se cearta? Cand le-au oferit cele 30 de colegii, liberalii au pus o conditie: cei 30 vor merge la alegeri pe listele si sub sigla PNL, iar PNTCD, ca partid, nu va candida in niciun alt colegiu, ci ii va sustine pe liberali.
Pentru presedintele Marian Milut, care reprezinta grupul pragmaticilor, aranjamentul e OK. Milut isi asuma dezavantajul neparticiparii oficiale in alegeri de dragul avantaju
