Statul român limitează dreptul la libera folosinţă a proprietăţii, pe unele dintre terenurile retrocedate după naţionalizarea comunistă. După ce a retrocedat într-o veselie spaţii verzi, statul interzice schimbarea destinaţiei acestor terenuri.
Zilele trecute, am primit la redacţie o sesizare din partea lui Florian Dima, din Craiova, care ne semnalează un fapt demn de pus în discuţie, despre modul în care statul român înţelege să trateze foştii proprietari de imobile deposedaţi abuziv de regimul comunist. Omul şi-a cerut drepturile odată cu apariţia legilor de restituire a proprietăţii (Legea nr. 10/2001 şi Legea nr. 247/2005), dar a constatat repede că nu are ce face cu proprietatea după care a alergat atâţia ani. Întâmplarea face ca terenul pe care a fost amplasată casa părinţilor lui Florian Dima să fie situat în zona Corniţoiu, pe care edilii o consideră parc public. „Mi-am petrecut primii 26 de ani din viaţă într-o frumoasă casă de pe strada Făgăraş din Craiova, loc unde au trăit părinţii, bunicii şi străbunicii mei, până când în mod abuziv autoritatea comunistă de atunci a dispus demolarea ei şi a întregului cartier. Astăzi, locul casei noastre figurează ca parte componentă a zonei Corniţoiu, pe el crescând haotic buruieni printre gunoaiele risipite fără milă, acolo unde altădată creşteau trandafiri, crini şi viţă-de-vie din cele mai nobile soiuri, acolo unde s-au întâmplat experienţe de viaţă de neuitat şi o copilărie ca pe vremea lui Creangă“, îşi aminteşte Dima.
Din moment ce administraţia craioveană i-a retrocedat în natură terenul, pornim, evident, de la premisa că legea permitea acest lucru. La un moment dat, legile de retrocedare dădeau posibilitatea foştilor proprietari să aleagă între restituirea în natură a imobilelor confiscate şi bani sau titluri de valoare. Florian Dima a ales să primească în natură terenul, pentru a-şi reconstrui a
