Ceea ce s-a intamplat saptamana trecuta, pe o artera centrala si extrem de circulata a Timisoarei – moartea unui om nevinovat, sub rotile unui bolid scapat de sub control –, nu este nimic neobisnuit. Nimic neobisnuit nu din perspectiva gravitatii situatiei in sine. Nimic neobisnuit din perspectiva a ceea ce se intampla zi de zi pe sosele. Doar intamplarea fericita ne ajuta sa nu fim nevoiti sa aprindem candele la fiecare colt de strada, sa organizam zi de zi mitinguri in memoriam – pentru a deplange oameni obligati, cu o pedala de acceleratie intens folosita, cu un sistem de directie si o pedala de frana devenite inutile, sa paseasca pragul lumii de dincolo si pentru a ne exprima solidaritatea cu cei care au ramas sa-i planga –, ori pentru a ne striga revolta fata de gradul sporit de toleranta cu care sunt tratate, adesea, astfel de comportamente in trafic, fata de anchete inabusite in fasa, fata de nedreptati, trecute si viitoare, comise in justitie.

Soselele au ajuns un fel de mosii ale inconstientilor etilizati, care nu numai ca se prind benevol in dansul mortii – in care ajung sa nu mai distinga masinile de copaci, de carosabil, de indicatoarele rutiere –, dar ii obliga si pe altii la acest dans; au devenit mosii ale inconstientilor care urca la volan, fara a avea o ora de legislatie rutiera bifata, ale inconstientilor dependenti de viteza, care nu se simt soferi decat atunci cand, in stanga si in dreapta, totul li se transforma in linii, ori care se simt umiliti ca, in calitate de proprietari ai unor masini de multi cai putere si multe zeci de mii de euro, sa fie obligati sa respecte legislatia si sa circule in rand cu "plebea auto" care-i impiedica pe sosele. Derapajele acestea de la legislatia rutiera si de la bun simt nu sunt, insa, doar o dovada de teribilism, de spirit de aventura, cum exista tendinta de a justifica accidentele comise intr-o astf