Concediul este acea perioada ideala a anului, as­tep­ta­ta cu nerabdare de fiecare angajat din lume pentru a scapa de toate problemele, pentru a se relaxa, eventual, intr-un loc cat mai exotic cu putinta. In acest an am ales schimbarea, frumos slogan politic, parasind litoralul ro­ma­nesc, atat de bine cunoscut, hotarati sa descoperim un alt peisaj. De ce nu pe cel din Turcia, din zona An­ta­lyei? Cand am ajuns, pentru prima oara in viata, in Tur­cia, eram convins ca acest stat musulman (cu care am avut indelungi conflicte, bine scoase in evidenta de is­to­rio­grafia romaneasca, care a uitat in mod voit perioadele de schimburi culturale pasnice, e drept, ei fiind stapanii, iar noi slugile) nu merita sa adere la Uniunea Euro­pea­na. Prejudecatile care imi formau aceasta opinie ple­cau atat de la istoria de confruntari violente pe care Turcia a avut-o cu crestinatatea, dar si de la motivatii geo­politice si culturale. Ar fi bine ca Uniunea Europeana sa se invecineze cu Irakul, Siria etc.? Ce facem cu kurzii? Nu ar avea sens. Dupa aceasta scurta vacanta, pre­judecatile formate pe cai docte sau semidocte au lasat locul unui adevar care mi s-a parut evident: daca a fost acceptata in Uniunea Europeana, care ar fi motivele intemeiate pentru ca Turcia sa fie impie­di­ca­ta? Din punct de vedere al dezvoltarii, cred ca mai degraba sta prost. De acord, litoralul Antalyei nu este cel mai reprezentativ pentru Turcia, sunt sigur ca sunt zone mult mai sarace, insa nu acelasi lucru este va­labil si pentru ? Cred ca si analiza unui esan­tion se poate dovedi relevanta. In plus, litoralul lor medi­te­ranean nu sufera comparatie, in ceea ce priveste dez­vol­tarea infrastructurii turistice, cu litoralul romanesc, care pare a nu putea depasi, pe ansamblu, trei stele, in timp ce cel turcesc, ca norma, tinde catre cinci stele. Tur­cia intrece la mai toate criteriile economice, de­mo­grafice