Am avut, candva, pe timpul vechiului regim, un di­rector care se purta fara prea multe menajamente cu subordonatii si care nu stralucea nici prin compe­ten­ta. Fiind pus de partid unde era, se simtea stapan pe situatie; totusi, uneori, la cate o sedinta, simtea ne­voia sa-si recunoasca si unele scaderi: "o sin­gu­ra greseala am facut - ne spunea el -, am fost prea bun cu voi!". Mi-am amintit de acest admirabil discurs acum cateva zile, auzind-o pe d-na Mona Musca declinand oferta lui Gheorghe Stefan de a candida in numele PD-L: dansa a facut candva o singura greseala - spu­nea -, dar numai din nestiinta si naivitate! A turnat niste studenti greci. A fost - am inteles noi - "prea buna", crezand in spusele "patriotice" ale securis­ti­lor! In rest si-a facut datoria cu prisosinta, mai ales pe cea de om politic dupa 1990. Din nou a fost "prea buna"! Iar acum refuza oferta de revenire in viata pu­bli­ca, fiindca sistemul politic si institutional de la noi nu e in regula. Am zice ca Mona Musca e "prea bu­na" fata de acest sistem, despre care stim cu totii ca e "ticalosit". Asadar, nu faptul ca ar fi inteles, in fine, lipsa de coe­renta dintre semnarea unui angajament cu Se­cu­ritatea si calitatea de deputat, mai ales de deputat al unui partid anticomunist si care si-a facut un cal de bataie din denuntarea Securitatii a determinat-o sa de­cline oferta. A fi tradat increderea propriilor stu­denti nu pare s-o fi obsedat vreodata. Nu pare a se fi gandit ca, pentru multi oameni, mai ales votanti PD-L, ea nu mai poate fi un personaj credibil. Nu a spus ca nu se mai simte vrednica sa ne reprezinte cu capul sus. Nu, motivul refuzului e ca "sistemul" e cu ade­va­rat rau; el e de vina - CNSAS, tribunalul, partidele, politicienii, parlamentul. Asadar, ca si la Adrian Nas­ta­se, mereu de vina e altul, altcineva, altceva, nicio­data faptasul adevarat care, altminteri, daca a gresit, a