Politicienii ar trebui să realizeze faptul că sportul e o prioritate naţională Da, România a luat cele mai puţine medalii la Jocurile Olimpice de la prima participare încununată cu

Politicienii ar trebui să realizeze faptul că sportul e o prioritate naţională

Da, România a luat cele mai puţine medalii la Jocurile Olimpice de la prima participare încununată cu medalii, Helsinki, 1952. Atunci am câştigat patru medalii: două de aur, una de argint şi una de bronz.

Sportul olimpic s-a întors cu 56 de ani în urmă, la începutul perioadei comuniste. Abia duminică "epoca de aur" a sportului românesc s-a încheiat. În aceşti 18 ani de la prăbuşirea comunismului, gloria sportivă a României s-a hrănit din trupul animalului roşu numit "întrecere socialistă".

Sportivii au fost antrenaţi cu metode comuniste. Au fost organizaţi, plătiţi, hrăniţi şi marginalizaţi conform viziunii îngheţate a celor care foloseau sportul ca mijloc de propagandă. Dar acum s-a terminat. Nu mai poate nimeni să facă apel la trecut.

A venit timpul să ne reinventăm şi să aşezăm sportul acolo unde, în mod natural, îi e locul - în viaţa noastră de zi cu zi. Investiţia în sport e de fapt cea mai mare investiţie în sistemul de sănătate. Iar medaliile olimpice nu trebuie să fie decât efectul final al bucuriei unei naţiuni care face mişcare.

Începând cu cel mai umil profesor de educaţie fizică din ţară şi terminând cu şeful statului, toţi ar trebui să se privească în oglindă şi să se întrebe în ce fel de ţară doresc să trăiască: într-una în care oamenii se simt bătrâni la 50 de ani, în care mor de inimă şi de stres la 40 şi devin asistaţi social de la 35 sau într-una cu oameni puternici, liberi şi plini de energie, care să se poată întreţine şi la 80 de ani, să poată munci şi plăti taxe şi la 75 şi să fie competitivi pe piaţa muncii chiar şi la 65 de ani?