In august 1958, la varsta de 73 de ani, Vasile Voiculescu traieste retras in lumea cartilor. A fost medic, a ingrijit bolnavi saraci, carora adesea le cumpara me­d­i­camente din propriii lui bani, a ramas vaduv si are cinci copii care sunt toti la casele lor. Pe langa citit, isi petre­ce vaduvia scriind poeme de inspiratie crestina. A scris si un roman, Zahei orbul, care reia povestea lui Zaheu, va­mesul din Ierihon, ocrotitorul lui Iosif din Arimateea, si a Potirului Sfant. Zaheiul lui Voiculescu e un orb care plea­ca spre schitul de la poalele dealului Dervent, din Do­brogea, unde s-ar afla un izvor tamaduitor. Pana aici, viata si literatura, aflate fiecare in matca ei. Dar in au­gust 1958, Vasile Voiculescu se trezeste parte a unei far­se judiciare care il va duce nu doar catre moarte, ci si catre o patimire de-a dreptul cristica. Istoricul Marius Oprea scrie povestea procesului Ru­gu­lui Aprins sub titlul Adevarata calatorie a lui Zahei. V. Voiculescu si Taina Rugului Aprins, la Edi­tura Humanitas, intr-un text ce reuneste acuratetea do­cumentului, reflectia eseului si emotia prozei. Toate aceste virtuti reunite sub condeiul lui Marius Oprea dau nastere unei carti care e tulburatoare pe cat e de ne­ce­sa­ra. E greu sa scrii despre o carte care te lasa fara cu­vinte, dar vom incerca sa redam liniile de forta ale unui text care reinvie o epoca insuficient cunoscuta, in ciuda aparentelor. La 5 august 1958, ora 1 noaptea, Secu­ri­ta­tea da buzna in casa lui Vasile Voiculescu si o perche­zitioneaza pentru a gasi materiale "dusmanoase" regimului. Sunt gasite o carte in limba germana, a lui Em. Swedengorg, adnotata cu versuri in limba romana, si mai multe manuscrise - poezii, proza si teatru. Vasile Voi­culescu e arestat. Fara sa stie, el face deja parte dintr-un plan de proces care trebuia sa intimideze orice po­sibila reactie de impotrivire, din partea clerului, la o