- Cultural - nr. 165 / 26 August, 2008 Cristina se misca fara ostentatie, reproducand parca niste fragmente dintr-o gimnastica ritmica, atat cat sa mentina impresia de participare. Trupul ei raspandea o calma senzualitate, o armonie incitanta. Noi, pelerinii, ne-am apropiat de ea ca si cand am fi vrut sa o imbratisam, sa-i soptim cu caldura cuvinte pe care nu i le mai spusese nimeni niciodata... Simtind euforia noastra, continua zambind: -Incepand cu secolul 4, intreg teritoriul sud-vestic al SINAIULUI a reprezentat nu numai regiunea asezarilor monahale si sihastrice, ci si pe cea a itinerarelor de pelerinaj. Crestinii evlaviosi au putut astfel sa vina spre acest loc sfant de pelerinaj, urmand itinerarul EXODULUI fiilor lui Israel. Monahii din SINAI, indeplinind si indatoriile calauzelor, cunosteau la perfectie toate asezarile preistorice de pe parcursul EXODULUI. Curand manastirile, chiliile monahilor si chiar pesterile si bordeiele pustnicilor s-au transformat intr-un soi de hanuri sui-generis, care ofereau ospitalitatea pelerinului obosit. Astfel, drumul greu prin pustiu, peste paraile si inaltimile cumplitilor munti de granit a devenit, in cele din urma, pentru crestinul pelerin, o valoroasa experienta si o lectie spirituala. Tinta principala a pelerinului in SINAI o constituie MUNTELE CELOR ZECE PORUNCI (JEBEL MUSA), dorinta de a se ridica in varful lui de 2285 m si de a se ruga in acel loc in care DUMNEZEU a vorbit fata catre fata cu MOISE. In drumul sau prin Locurile Sfinte, pelerinul poate sa viziteze sfantul RUG APRINS, acel loc unde Aron si cei 70 de reprezentanti ai CELOR DOUASPREZECE SEMINTII asteptau ca Moise sa coboare din VARFUL MUNTELUI (lagarul militar al fiilor lui Israel), precum si stanca pe care a fost turnat VITELUL, pestera proorocului ILIE de pe muntele HOREB si multe alte locuri, pomenite in eposul EXODULUI. Majoritatea acestor locuri