Partial amnezic, nutream convingerea ca numai pe meleaguri dambovitene se face caz de casele candidatilor. Povestea lui "Nastase patru case" mi se parea imposibila aiurea. Ei bine, iat-o reinviata la mii de mile departare, in Statele Unite. Numai ca acolo candidatul McCain nu mai stia cate case are, dar i-au amintit adversarii ca, de fapt, avea sapte. Sa crape de invidie candidatii nostri, posesori de cate o modesta lista de trei sau patru case si apartamente, de valori incomparabile cu aceea a proprietatilor candidatului republican la presedintia Statelor Unite. si inca un amanunt: candidatul american republican nu si le-a facut in timpul vreunui mandat, ci ele provin din dota(rea) sotiei sale. Nici vorba de vreo matusa Tamara, sau Molly, ca suntem in alta zona geopolitica. N-am fost, totusi, asadar, noi protocronisti nici macar in povestea cu numararea caselor candidatilor ori a celor gata alesi. In America s-a mai pus problema si acum patru ani.
Daca imi aduc bine aminte, nici Franta nu e straina de scandalul caselor, cu un apartament de lux acordat de primarie fiului unui fost politician influent, prim-ministru chiar o vreme, care de atunci nu reuseste sa se mai ridice la vechea glorie, dupa ce a dat casa inapoi, fireste. Ei, uite ca tocmai acest fireste de la ei e nefiresc la noi. Ai nostri, politicienii vreau sa zic, tin cu dintii de prada odata apucata, de parca ar fi din rasa aceea de caini care nu-si mai pot desclesta dintii, odata infipti in piciorul vreunui biet trecator. Numai ca aici, la noi, trecatorul nu e altul decat tara sau, ma rog, ceea ce e mai de pret in ea. Aceasta clasa politica de prada, cum o numesc analistii, si-a infipt dintii si ghearele in ceea ce o interesa din bogatia tarii. Nu se mai da dusa de la, sa zicem si noi cu ceilalti, borcanul cu miere. Lumea s-a lasat momita de sirenele politice care ii cantau ca votul unino
